Categorisit la La el acasa
A trecut ceva vreme de la ultimul meu post. N-o sa va zic mai nimic despre Craciun si Revelion… sunt un mic Grinch morocanos anul asta. Nu raspund la mesajele de felicitari (nu la toate, caci la unele nu pot sa ma abtin sa nu raspund), nu dau mesaje de-astea in masa, poate mai dau cate un sms… Mai si sun, dar nu din obligatie sau ‘ca da bine’. Sun ca-mi face mie placere. De ce? Cea mai simpla explicatie: “N-am timp”. Aici voiam sa ajung. Chiar n-ai timp sa le faci pe toate uneori, dar nici chiar in halul asta sa te omori si sa faci… ce sa faci? ca practic nu faci mare lucru. Toti merg mai repede, se grabesc mai tare, sa ‘castige timp’. Pentru ce il castigati fratilor? Unde se duce timpul pe care-l castigati? Imi place si de cei al caror timp inseamna bani. Va dau eu toti banii mei ma, numai dati-mi niste timp! Cat costa? Toti sunt ocupati, nu au timp de prieteni, nu au timp de stat la palavre pe net, nu au timp de tigara… toata lumea se plange de lipsa timpului, care saracul timp e acelasi dintotdeauna, la fel de lung si lat. Munciti pe rupte a? Munciti sa faceti bani, ca sa castigati o paine, sa supravietuiti, ca pentru multi e mai corect spus din punctul meu de vedere ca supravietuiesc decat ca traiesc. Cariera… mda, trag pe rupte acum ca sa-mi fie bine mai tarziu. Inteleg si accept treburile astea, dar nu-mi convin!!! Ce pot face? Cum pot sa ma revolt? Cum schimbam ceva? Ii admir pe cei care gasesc calea de mijloc, care imbina utilul cu placutul in proportii potrivite… Al caror stomac este modest si destept…
Mi-a venit alta idee in timp ce scriam, apropo de stomac… In loc de mesajele standard de sarbatori trimise la jumatate de agenda, m-ar bucura cu mult mai mult sa primesc un telefon scurt sau un bip (si va sun eu, promit ca incerc) la capatul caruia sa fie un zambet inainte de alo. Prin august parca mi-am propus eu la un moment dat ca in fiecare saptamana sa sun cel putin o persoana cu care nu am mai vorbit de ceva timp. Nu cred ca m-am tinut de treaba asta in fiecare saptamana, dar toate telefoanele care le-am dat mi-au facut placere. Bine ca mi-am amintit… o sa reiau acest obicei.
Ipsi
Categorisit la Melodia ei
Now that shes back in the atmosphere
With drops of jupiter in her hair, hey, hey
She acts like summer and walks like rain
Reminds me that theres time to change, hey, hey
Since the return from her stay on the moon
She listens like spring and she talks like june, hey, hey
Tell me did you sail across the sun
Did you make it to the milky way to see the lights all faded
And that heaven is overrated
Tell me, did you fall for a shooting star
One without a permanent scar
And did you miss me while you were looking at yourself out there
Now that shes back from that soul vacation
Tracing her way through the constellation, hey, hey
She checks out mozart while she does tae-bo
Reminds me that theres time to grow, hey, hey
Now that shes back in the atmosphere
Im afraid that she might think of me as plain ol jane
Told a story about a man who is too afraid to fly so he never did land
Tell me did the wind sweep you off your feet
Did you finally get the chance to dance along the light of day
And head back to the milky way
And tell me, did venus blow your mind
Was it everything you wanted to find
And did you miss me while you were looking for yourself out there
Can you imagine no love, pride, deep-fried chicken
Your best friend always sticking up for you even when I know youre wrong
Can you imagine no first dance, freeze dried romance five-hour phone
Conversation
The best soy latte that you ever had . . . and me
Tell me did the wind sweep you off your feet
Did you finally get the chance to dance along the light of day
And head back toward the milky way
Categorisit la Melodia ei
(Coverdale/Marsden)
I dont know where Im going
But, I sure know where Ive been
Hanging on the promises
In songs of yesterday
An Ive made up my mind,
I aint wasting no more time
But, here I go again
Here I go again
Tho I keep searching for an answer,
I never seem to find what Im looking for
Oh lord, I pray
You give me strength to carry on,
cos I know what it means
To walk along the lonely street of dreams
An here I go again on my own
Goin down the only road Ive ever known,
Like a hobo* I was born to walk alone
An Ive made up my mind
I aint wasting no more time
Im just another heart in need of rescue,
Waiting on loves sweet charity
An Im gonna hold on
For the rest of my days,
cos I know what it means
To walk along the lonely street of dreams
An here I go again on my own
Goin down the only road Ive ever known,
Like a hobo* I was born to walk alone
An Ive made up my mind
I aint wasting no more time
But, here I go again,
Here I go again,
Here I go again,
Here I go…
An Ive made up my mind,
I aint wasting no more time
An here I go again on my own
Goin down the only road Ive ever known,
Like a hobo I was born to walk alone
cos I know what it means
To walk along the lonely street of dreams
An here I go again on my own
Goin down the only road Ive ever known,
Like a hobo I was born to walk alone
An Ive made up my mind
I aint wasting no more time…
But, here I go again,
Here I go again,
Here I go again,
Here I go,
Here I go again…
* in the 1987 version this word is changed to drifter.
Davids management thought that hobo could be confused with homo! 
Categorisit la La ea acasa
A trecut cineva de curand printr-un examen pentru obtinerea permisului de conducere?…se pare ca nu! Nici unul dintre cunoscuti nu m-a avertizat!!!!
Ca pe niste dobitoace te tin in frig in fata unei sali, numai ca sa iti auzi numele strigat la “apel” si sa primesti un numar, care urmeaza sa iti inlocuiasca identitatea pana la urmatoare indicatii. Suna cunoscut?
Jurnal:
-
ora 06:30 – inviorarea, micul dejun si mars fortat catre Ilioara
-
0ra 07:00 – asteptarea sacaitoare, fetze ciudate, frig, apa fierbinte si zahar, frig, oameni in uniforma
-
07:45 – primesc numarul: Comisia 13, Pozitia 10- am scapat de o coada, ceea pt numar, acum astept la alta- pt a intra in sala. La intrare mi se verifica inca o data identitatea, sunt rugata sa-mi scot manusile si caciula
) -
08:00 – un politist face prezentarile, nu stia sa vorbeasca, dar stia sa urle, nu stia sa explice, dar stia sa dea afara, nu stia sa …
-
08:15 – cat timp am pierdut pana acum?o ora si un sfert?lejer…de vara. mai trece repede si jumatatea de ora rezervata rezolvarii chestionarului
-
08:45 – am dreptul sa nu spun nimik, am dreptul la un martor si mai ales dreptul de a astepta linistita…inca vreo 30 de min pana mi se corecteaza formularul… norocul meu este ca nu se tine cont de ordinea alfabetica
- 09:15 – deja mi-e foame. 24 pct. pipa pacii si frig, frig
… de aici doar sfantul duh mai stie cum a trecut timpul pana la ora 11:00, cand cei din comisia 13, sunt reprogramati pentru examenul de traseu pe data de 05.02.2008 ora 10:00!!!!!!!!!WTF!!!!!
ISN’T THAT CUTE? BUT IT’s WROOONG!
Categorisit la La ea acasa
Intr-o seara aproape boema si intr-o companie aproape placuta, am primit, ceea ce trebuia sa fie o incurajare: “Sigur o sa-ti iasa, o sa vezi, tu esti puternica si o sa fie bine!” Nu-i asa ca ati auzit si voi? mi s-a umplut bucuria de tristete, ca un pahar care din jumatate plin devine jumatate gol. N-are rost sa spun ca este o persoana draga si sunt convinsa ca cele mai bune ganduri au determinat-o sa imi spuna aceste cuvinte…
Ma temeam ca oamenii sunt priviti si prin astfel de criterii. Oare i-a intrebat cineva pe cei slabi daca vor sa fie slabi, sau pe cei puternici daca mai pot sa fie puternici sau vor sa renunte? Nu vreau sa fac parte dintr-o categorie, nu vreau sa port o eticheta, vreau sa fiu vulnerabila si increzatoare in acelasi timp, sa am libertatea de a experimenta si una si cealalta. Si ce inseamna sa fii puternic? Sa nu renunti cand altii s-au pierdut?..atunci s-ar numi ca esti perseverent. Sa nu plangi cand altii freamata de durere?…atunci s-ar numi ca esti curajos. Sa mergi inainte cand in fata ai prapastia?…atunci s-ar numi ca esti nebun… oare cei vulnerabili nu sunt si ei perseverenti, curajosi si putin nebuni in slabiciunea lor?
Cred ca cei slabi sunt asa pentru ca puterea lor are un hotar pus prea departe de tinutul vointei. Si sper sa fie asa pentru ca ar insemna ca pot sa-si schimbe menirea. N-ati observat cum ne privim in oglinda interioara alturi de cei pe care ii vedem mai buni, mai tari, mai frumosi, mai inteligenti ca noi…da, o facem des. E un pacat de care nu scapam decat atunci cand ne oprim din comparatie, prea rar pentru ca de cele mai multe ori ne regasim in lupta cu noi si ceilalti. Deci suntem mai puternici decat toti cei pe care nu-i includem in comparatia noastra si mai slabi sau egali cu etalonul la care ne limitam…aham, cred ca am gasit raspunsul: limitarea, autolimitarea…
Dap, m-am deslusit. Acum ca veni vorba imi aduc aminte vag de cateva randuri, citite cine stie cand intr-o carte, cred ca de sociologie, ceva legat oricum de comportamentul uman: atunci cand un individ isi va atinge pragul maxim de efort, din care rezulta nivelul maxim de confort pe care il poate obtine, va tine strans de acea stare, pana cand altcineva mai puternic ii va lua locul, caci de buna voie nu se va mai clinti, nici in sus si nici in jos pe scara evolutiei lui…cu aproximatie cam asa era.
Cu alte cuvinte, cei care se opresc din evolutie, sunt cei care se multumesc cu ce au, adica cei care se limiteaza. Practic neputinta lor se naste din autolimitare si slabiciunea lor apare din frica de a pierde ceea ce au sau cred ca au.
Intr-un fel ma simt multumita, o vorba buna s-a transformat in gand launtric si mai la urma in cuvant scris, iar acum am pretentia ca cel putin mie mi-am deslusit povara acelei discutii. Pana la urma lucrurile raman pe jumatate bune, ceea ce va doresc si voua.
