Filed under: La el acasa
Cred ca suntem foarte bine dispus. Excelent as spune! Nu se potriveste… mai mult! Viata este minunata!!! Desi cam obosit, cand am ajuns acasa, am pus mana pe lopata si am carat la zapada cu papucu’. O mobilizare de forte exemplara. Stai sa-ti explic. Deoarece stau la tara (a se citi periferie) la noi pe strada n-au ajuns plugurile. Nici oamenii descurcareti n-au fost pe faza sa le dea de-o cola soferilor de pe utilaje, asa ca strada era inca inametita. Si dai la lopata cu mic cu mare. Noi am ales sa transportam zapada spre meleaguri mai bune cu o dacie papuc. Cred ca vreo 10-12 insi eram, n-aveai loc la lopata sa dai. Binenteles, vinul fiert de rigoare, ca de obicei, o oala maricica, in cateva randuri, ce sa mai… s-a mobilizat lumea. De-asta e frumos iarna cand ninge. Nu cred ca o sa vad vreodata vara ca ies oamenii pe strada cu frunzele de banan sa faca vant ca sa se faca racoare. Ashh… si sa-i asculti pe-astia batrani cum povestesc de ‘vremurie lor’ cand era zapada ‘cat casa’ si faceau partie pana la veceu’ din fundul curtii, dar na, ei erau 9 frati in casa si aveai de unde, faceau legea in sat.
Si ce este mai frumos ca partea cu vinul fiert s-a prelungit in noapte cam pana mai acum vreo 20 de minute. Inca mai simt mirosul de scortisoara si marul copt-fiert. Noi sa fim sanatosi… ca boala vine singura!
Ipsi
