Categorisit la La el acasa
Ei bine se pare ca am intrat in zodia dulciurilor. Si culmea, se pare ca Ea este cea care da buzna la frigider dupa Milka si eu sunt albina care face bunatati. Astazi m-am decis ca inainte sa cumpar aparatul de facut waffle sa incerc o reteta. Am incercat reteta!!! Deci pot sa spun ca am gatit. Reteta magica zicea asa:
125 g unt moale
250 ml lapte
150 g zahar tos
1/2 lingurita suc de lamaie
sare
3 oua
250 g faina
1 lingurita praf de copt
Se bat ouale cu zaharul,se adauga laptele,untul,apoi restul.Iese un aluat mai gros ca de clatite.
Am luat cea mai simpla si banala reteta, sa nu ma complic. Nu prea m-am priceput eu la gramaje si cantitati… le-am masurat asa din ochi, cu cana… scule mai putin… Am batut ouale cu zaharul, apoi am topit untul (secret marinaresc… nu s-au lipit deloc, cred ca merge o combinatie de-asta si la clatite), l-am adaugat, am pus si faina si putina sare… oups, acum imi dau seama ca am uitat de sucul de lamaie. In fine, dupa prima gogosica prajita mi-am dat seama ca am uitat praful de copt. Am gasit in dulap si niste esenta de vanilie. Adaugat ambele ingrediente la coca (o picatura de esenta, nu mai mult). A iesit o coca de clatite, putin mai groasa (asa scrie la reteta). Coca pe care am prajit-o in tigaie, ca inca n-avem waffle maker. Acest aparat a urcat in topul achizitiilor viitoare (poate chiar saptamana asta). Au iesit niste clatite pufoase si extrem de gustoase. Parere unanima! Am incercat si cu sandwich maker-ul, dar n-a iesit mare branza, mai mult s-a lipit pe-acolo, a curs… nu e combinatie. TREBE WAFFLE MAKER!!! Mai jos este o poza cu ce a iesit… de fapt ce a mai ramas. Restul s-au mancat, majoritatea simple, cateva cu gem. Nu traiesc ca sa mananc, ci mananc pentru a trai, dar pentru delicatesele astea a meritat efortul! Nu dorm pana nu termin ce-i pe farfuria aia!
Ipsi
Categorisit la La ea acasa
Ca in fiecare duminica dupa-amiaza pe care o petrec acasa, undeva in jurul orei 16:19 m-am dus in inspectie…stiti voi: inspectia in bucatarie si/sau frigider dupa “ceva bun” care sa mearga cu filmul, cartea din acel moment.
Deschid usa la dulap si…ciocolata, mai multe feluri de ciocolata: niste batoane cu rom, un Twix si niste Kinder…asta e provizia mamei, oricum nu vroiam ciocolata…eu poftesc la Milka, iar marmota are intotdeauna grija sa lase ceva si pentru mine..dar azi a avut tura pana la 15:00, clar a uitat de mine.
Mi-am indreptat toata atentia catre frigider, cu speranta si curiozitatea unui oposum, l-am deschis si… HAPCIU! o data, de doua ori, de trei ori! Noroc! ma linistesc si il mai deschid o data, cand ma izbeste un miros intepator, ceva ciudat…ai, sa vezi ca s-a stricat ceva, dar cand? ca doar ultima data l-am deschis azi dimineatza si sigur nu mirosea nimik. Inchid, in speranta ca dispare mirosul, stau un pic si din nou: HAPCIU! o data, de doua ori, de trei ori!Noroc! Hai sa traiesti, zic si eu si incep sa adulmec: sus , jos, in stanga, dreapta si din nou stanga imprejur, cand…ce sa vezi? Pe pervaz, mama a aprins niste betisoare! Ptiuu, sa-i fie de sanatate, dar urat mai miros! gasesc cutia si citesc “Incense air freshner- aroma de Lemn din Santal Indian”…sa fie el sanatos, la el acasa , in India, ca la mine nu-l vreau. Nu dati foc la casa! Prefer Ambipur.
Am plecat val vartej, ca un drac atins de tamaie, am scuipat in san si m-am lasat pagubasa: fara ciocolata, fara ceva bun, mi-am luat pofta din cui si m-am decis: ceai cu scortisoara si mere si placinta de casa, la Casa cu Ceai!
Va pup din mers!
