Categorisit la La el acasa
Nu ma intrebati de ce. Am sa incerc sa va explic, dar multi nu impartasesc aceeasi parere. Cred ca sunt fericiti pentru ca sunt liberi. Sau credeam. Atata ocean doar pentru ei, se pot plimba pe oriunde. Apoi m-am gandit ca poate fi monoton. La fel, crezandu-ma inteligent, m-am gandit ca libertatea e relativa. Dar nu e. Inteligenta umana face libertatea relativa. Dar si delfinii sunt inteligenti (aici nu ma puteti contrazice). Dar e posibil ca delfinii sa nu fie atat de inteligenti incat sa considere libertatea lor relativa si monotona, dar sa fie suficient de destepti incat sa fie fericiti… Filosofic vorbind, nu prea-mi pasa de filosofie si alte stiinte de-astea exacte.
Ce rost au delfinii? Habar n-am, dar pentru mine sunt ca un prieten imaginar care ma ajuta uneori sa ies mai repede din… sa-i zicem melancolie. M-am invatat din timp sa ma bucur mereu de lucrurile marunte, de un delfin care inoata in ocean, de briza marii, de nisipul umed, de primele raze de soare, de o dimineata racoroasa, de o zapada proaspata, de un banc bun, de o gluma nesarata, de un zambet pierdut prin metrou, de-o intmpalre nefericita, dar haioasa, de-un mers de sirena, de o poza veche, de-un vin bun, de o conversatie desteapta, de-un prieten amar, de-o cafea, de-o masina, de-o albina, de un fotbal, de o muzica, o carte, un articol, un mesaj sau masaj… si sunt atat de multe, dar atat de putine. Marius zicea ca raiul si iadul sunt pe pamant. Pai unde sunt? Ai adus de-acasa? Ca sa mai fie? Nu intelegeti nimic. Stati linistit, nici eu nu inteleg. Sunt suficient de prost incat sa mai pot fi fericit. Sper ca uneori nu se reduce totul la bani si stomac. Se reduce si la sex cred. Eu unul raman optimist si prieten cu delfinii!
Ipsi
