Iti place marea? Eu la mare ma simt cel mai in largul meu. Intr-un an am avut cam multicele rateuri si numai probleme, hopuri, dezamagiri, certuri. Anul ala am fost la mare prin septembrie, si intr-o noapte (eram putin ametit de alcool, dar foarte constient) cred ca am stat de la 1 noaptea pana la rasarit de unul singur pe plaja, in intuneric. Doar eu, valurile si gandurile mele. Am luat niste decizii… bune as zice eu. Adica atunci au fost bune. A fost o clatire de ganduri. De obicei imi vin tot felul de idei si ganduri, planuri, conspiratii, vise, dar imi vin gramada. Atunci am plecat de pe plaja cu placutul sentiment ca am pus ordine in toate, odihnit si chiar relaxat, cu chef nebun de viata si distractie. Tot atunci am hotarat sa plec in state vara urmatoare, fara sa-mi pese de nimic. si am si reusit, dar asta este alta poveste, cam lunga 
. Ce mai imi place este ca am fost la mare in toti anii, de cand ma stiu, mai putin anul in care am fost plecat, dar atunci am fost la ocean. Chiar si cand inca nu existam, sau eram doar un embrion am fost la mare ). Mama mea, insarcinata fiind in luna a 8-a cu mine, a mers la mare in luna august, spre sfarsit. Iar eu m-am nascut in septembrie . Nasa mea si acum imi povesteste cum au plecat ele 2, ca doua sirene, singurele, cu masina tatalui meu, intr-o duminica. Pe-atunci cica era restrictionata circulatia. o duminica circulau numai masinile cu numar par, iar duminica urmatoare cu numar impar (erau numerele alea gen 10 B 1111). Si binenteles ca n-aveau voie sa circule duminica respectiva, dar mama avea pofte de litoral si au plecat. Le-a oprit politia la cernavoda si le-au spus politistilor ca ‘domnule, sta sa nasca, i se rupe apa… mergem la constanta ca acolo trebuie sa nasca’ ). Apoi la mare tot nasa mea i-a pus pe niste sportivi care erau in cantonament sa-i sape mamei o groapa in care sa stea cu burta, ca sa se poata bronza pe spate… =)). Niste nebune 
. De-acolo cred ca m-am facut si eu asa dus cu pluta .
Ipsi de apa sarata
