Nu, de data asta n-am mai baut asa mult, dar am fost ametit rau
. Recent a fost ziua a doua motate foarte dragi mie, mai intai Vero, mai apoi Adela. S-a lasat cu cantec si dubla ocazie. La Vero s-a lasat si cu inelus, felicitari tu, ma bucur nespus. La Adela inca nu s-a lasat cu inelus, dar la ea ocazia 2 a fost ca se muta inapoi la Sibiu. In sfarsit cineva care lasa Bucurestiul asta imbacsit pentru un alt oras, desi cred ca Sibiul este mai mult decat un oras. Numai respect sefa! Mai ales ca tie iti plac drumurile care au marcaje si in laterale… pentru ca drumurile fara dungile albe din lateral sunt mai triste, nu? Am sa tin minte treaba asta.
In alta ordine de idei… iarasi m-am facut de rasul curcilor. Pe fondul consumului de neuroni, calorii, corcoduse, pietre si alte scopuri, ieri dimineata am plecat de-acasa mai mult cu ochii inchisi. Seara cand am ajuns acasa si m-am descaltat nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut si eu peisajul de mai jos in timp real…

Da, alea-s picioarele mele putin paroase (cred ca am sa le tund in curand) pe care le bag zilnic in cate o belea si pe care ieri le-am incaltat diferit, ca sa nu mai confund pe dreptul cu stangul! Si ala albastru misto e covorul de la frate-mio de-acasa. Daca faceti abstractie de mizeria de pe el (maine dau cu aspiratorul, sau dam…) o sa vedeti ca e chiar dragut covorul. Mie-mi place.
Razi…
Alex
Categorisit la Invitati, La el acasa | Etichete: banc, bancuri, optimism, pesimism, realism, zambet
Dupa ceva vreme… un banc bun.
Pesimistul vede intr-un tunel intunericul…,
Optimistul vede lumina de la capatul lui,
Realistul vede luminile trenului care vine,
Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sina !
Categorisit la Cine Ma la el acasa, Invitati, La el acasa, Noptiera lui | Etichete: copii, mi-a luat-o altul inainte, oscar si tanti roz, sustin mecenat, turla
Astazi puteam sa va povestesc de unde este citatul din titlu, dar doar am sa va precizez. Este dintr-o carte, Oscar si Tanti Roz. Carte prezentata foarte… inspirat (nu gasesc un adjectiv potrivit), de Alex aici. Asa ca nu mai incerc eu nimic, ca ma fac de ras. Multumesc Alex, si dupa cum vezi, nu ti-am mai zis Tombe, si am schimbat si in blogroll
.
Apropo de blogroll, puteam sa va spun si despre link-urile noi de acolo. Pot dar nu vreau.
Apropo de copii puteam sa va spun despre Mecenat si banner-ul din stanga. Aici este fiecare cu constiinta lui, nu ma bag.
Apoi ce m-a torturat astazi… ziarele de propaganda electorala din cutiile de compact, dar decat sa vorbesc despre politica…
Pfff, mai era si Turla si cantecul lui care-mi place, dar n-am voie deocamdata (l-am ascultat in varianta demo… cred ca mi-a luat-o altul inainte, dar am fost printre primii… feels good – thanks Vero!!!)
Mai erau ceva trebusoare, dar eu doar am sa pun o melodie.
Gasim intotdeauna doar ceea ce cautam
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel, se vazu dintr-o data inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu- si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care – latrand cu furie – se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari. In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suf1are si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!!
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.