ElsiEa’s Weblog


Vocea
iunie 1, 2008, 10:28 pm
Categorisit la La el acasa | Etichete: , ,

Ca tot m-ati intrebat ce-i cu postul asta.

Vocea poate fi ca un parfum. Unele voci mai puternice, altele mai subtile. Unele intepatoare si strigatoare, altele de-a dreptul urate. Ce-mi place cel mai mult este cum iti ramane un parfum in minte dupa ce a disparut totusi din peisaj. La fel iti pot ramane si vocile.

La munca vorbesc foarte mult la telefon. Cred ca am intalnit nenumarate tipuri de voci, fara sa le dau importanta. Fiecare cu tonul lui, de-asta suntem diferiti. Nu prea inghit persoanele care vorbesc foarte tare sau in zeflemea. Ador sa vorbesc cu persoane care raspund cu un zambet, inainte de alo. Pur si simplu se simte. Sunt mai calme si mai relaxate. Alte voci iti dau pur si simplu siguranta si incredere, poate chiar confort. E o placere sa vorbesti cu o persoana destinsa, pe cand un complexat frustrat si enervat iti poate strica o zi intreaga. Mie-mi raman vocile in cap. In ultimele zile mi-am facut un hobby din a le studia. Vocea spune foarte multe despre personalitatea oamenilor. Sunt unele voci subtiri, relaxate si calme pe care pur si simplu le ador si cu care-mi place sa vorbesc. Apoi mai sunt in mijloc vocile ‘neutre’, insipide, inchise undeva inauntru, care filtreaza orice tip de sentiment undeva in gat si ies in aer reci si lipsite de viata, fara sa spuna mai nimic, la fel ca si vorbitorul cred eu. Si jos de tot sunt recalcitrantii care aproape ca tipa, se precipita, au impresia ca vorbesc cu un dusman. Mai sunt monosilabicii… da… da… nu… ok… bine… pe-astia chiar ca-i greu sa-i ‘citesti’. Adevarul este ca si vorbitul este un sport, dar nici chiar asa economie de cuvinte sa faci. Era sa uit de prunagii… la astia nu inteleg niciodata ce spun, nici macar cand zic pe litere… ION cu P de la Caisa… bine bre nea Caisa!
Saptamana trecuta am vorbit cu o doamna, trecuta de 50 ani dupa CNP, dar avea o voce atat de calma si linistita incat inca mi-a ramas foarte bine intiparita. Sincer nu mai stiu acum cum o cheama, dar vocea mi-o amintesc foarte bine. Dorea ceva produse pe care nu le aveam si le cauta de ceva timp. Desi am intarziat destul de mult sa-i dau un raspuns, iar raspunsul nu a fost tocmai pozitiv, mi-a vorbit foarte frumos. Am stat apoi cam 20 de minute sa-i caut ce-i trebuia, sa fac tot posibilul sa-i rezolv problema. Cand am sunat sa-i spun ca am gasit, s-a bucurat, mi-a multumit si apoi mi-a spus ca din pacate a gasit in alta parte. Dupa nici 2 minute a sunat inapoi si si-a cerut scuze, si a spus ca ar dori sa cumpere de la noi pt ca ceilalti au fost mai degraba mojici, iar eu i-am vorbit foarte frumos, ceea ce conteaza pentru ea. M-am bucurat si mi-a facut ziua mai buna, desi nu era deloc o vanzare mare. Deci banii nu conteaza. Clar nu conteaza, pentru ca poti sa-ti faci operatie la nas, gura, ochi, sani sau mai stiu eu ce alte tampenii, dar vocea nu o poti pacali.

ps: legatura cu link-ul de la inceputul acestui post este ca daca vrei sa ti se vorbeasca frumos, vorbeste la randul tau frumos. Simplu nu? Daca vrei sa fii respectat, invata sa respecti! Cea mai simpla matematica posibila.

Alex



Sus si jos
iunie 1, 2008, 9:57 pm
Categorisit la La el acasa

Up’s & down’s. Parca suna mai bine in engleza. La fel… de ce se numeste sufrageria living? Doar nu o sa-i spun acum ‘traind’… ce-are ‘living-ul’ in plus fata de ’sufragerie’? Am asa un ‘feeling’, nu presimtire… Saracul Pruteanu :( . Odihneasca-se in pace

Revin. Cati dintre voi va bazati pe presimtiri, feelinguri, sentimente, prime impresii… de obicei lucruri pe care nu ti le poti explica? Eu am avut o astfel de presimtire saptamana trecuta. A fost o presimtire de bine. De obicei presimtirile mele sunt contra mea. Adica simt ca nu trebuie sa fac ceva, nu ar trebui sa merg undeva, sau ca ar fi mai bine sa iau pastila albastra si nu cea rosie. Ii zic presimtire pentru ca trebuie sa am o explicatie. Pana acum ceva vreme aveam doar presimtiri ‘negative’, ca sa le zic asa. Saptamana trecuta a fost o presimtire de bine, dar nu stiu ce s-a intamplat… sau nici macar daca s-a intamplat ceva, doar ca dupa ea m-am simtit ceva mai increzator si mai linistit. Trebuie ca exista un echilibru intre sus si jos, intre ploaie si soare, pana la urma, intre bine si rau nu?  Si nu se poate ca toate cliseele cu ‘azi esi sus, maine poti fi jos’ sau ‘zambeste, maine va fi mai rau’ sa fie degeaba.

Nu prea face sens ceea ce spun :) . Cam enervante gandurile incoerente.

Concluzia e ca vreau mai des presimtiri de-astea!