Ei bine amaratul din poza de mai sus este infricosatoarea pantera, si s-a intersectat cu tweety-ul din mine de cateva ori astazi. Prima oara, cand am ajuns acasa – un vecin l-a dat afara din curte cu indemnul ‘mars ma acasa’. Era curatel atunci, alb alb. Mai tarziu putin eram in visin, culegeam cirese, iar sylvester era la acelasi vecin in poarta, miorlaind. L-au reperat niste copilasi de pe strada si l-au luat sa se joace. Dupa amiaza eram in casa, la mansarda chiar, si se auzeau de-acolo miorlaiturile. Se pare ca animalele inteleg joaca diferit. Pana la urma am vazut ca a reusit sa se refugieze sub masina mea, si chiar ma gandeam sa fiu atent cand plec, sa nu cumva sa fi ramas acolo. Apoi m-a chemat cineva afara, pentru ca intrase motanu’ la motor, la masina, si nu mai voia sa iasa. Pana la urma, cu ceva miscari din incheietura, l-am scos din scut, murdar peste tot, mai mult negru decat alb. Nu va spun cu ce viteza a mancat carnita (de orez nu s-a atins). Intr-un final a ajuns la o vecina am impresia. Cam in pielea lui m-am simtit si eu azi… singurel, abandonat si murdar, singura diferenta ca el avea ochii albastrii si era alb…
