ElsiEa’s Weblog

Si nu orice papagal, ci tocmai Coco, papagalul Ancai. Am impresia ca pe toti papagalii ii cheama Coco atunci cand se nasc . Initial eram putin ingrijorat, dar cu timpul m-am linistit. Coco (eu ii spun Cocos… parca suna mai bine) sta cu chirie la mine de vreo… sa fie 3 saptamani? Nici nu mai stiu cum trece timpul in ultima vreme. Mare lucru nu face. Sta toata ziua in colivie, chiar daca-i las usita deschisa. Rar iese. De mancat… mananca putin… bautura nu prea bea, mi-a baut de vreo 2 ori berea din frigider, dar nu-i bai, mi-a mai lasat si mie. Plus ca e tare simpatic si linistit. Nu ciupeste, nu musca, desi se cam sperie uneori cand intra mana mea in colivie (care-i de vreo 2-3 ori mai mare decat el). Ii place sa stea sus, l-am tot zgandarit in ultima vreme si s-a mai obisnuit. Chiar o sa-i simt lipsa cand o sa mearga inapoi acasa. In alta ordine de idei, e chiar fun sa ai un papagal, dar pentru el cum o fi oare? Sta intr-o colivie, fara companie, cam acelasi fel de mancare in fiecare zi (am incercat sa-i dau fructe, si nu s-a atins de ele… mananca doar seminte). Ii punem oglinzi ca sa creada ca mai are un papagal identic langa el… atunci cand e intuneric, pur si simplu doarme. Daca-i acoperi colivia in miezul zilei, adoarme… Pasarile au fost facute sa fie libere! Sa zboare! La fel ca si delfinii… si pescarusii…