Ca orice tovaras al patriei care se respecta am un program de munca regulat. Nuuuu, nu regulatul la care va ganditi voi, ci regulat adica asemanator in fiecare zi. De-aia trec cam pe la aceeasi ora la metrou, la dristor 2. Uneori gasesc compactul, alteori nu. Cand plec mai devreme si nu este compactul acolo, mai mereu sunt niste batranei simpatici, care asteapta ori pe scari, ori la intrare, pe langa cutiile de compact si ring. Ii stiti toti, mici de inaltime, carunti si neaparat cu o punga de plastic in mana. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ce asteapta de fapt. Cred ca acum vreo 2 saptamani am inteles.
In fine, acum erau vreo 4 stateau la intrarea la metrou, unde sunt barele, sau turnichetii… habar n-am cum le zice. Parlamentau de zor cu badigardu de la metrou. Am ramas aproape, acolo in zona, sa astept metroul, ca la dristor 2 peronul e foarte aproape de intrare. Se certau cu tipul ala de acolo, sa-i lase sa treaca in pasaj sa ia compactul. Am ramas tampit. O batranica mai apriga blestema de zor pe ‘nenorocitul ala de la compact’ care de cateva zile ba pune compactu’ si afara… ba nu-l pune. Acolo sunt 2 cutii de compact. Una e inainte de bare, cealalta dupa. Pana la urma nea caisa ala de-acolo de pazeste intrarea s-a lasat induplecat cred si a lasat pe unul dintre revolutionari sa intre si sa ia cateva ziare (putea sa le dea el ziarele alea si scapa si de taraboi). Ce m-a uimit pe mine in schimb a fost ca nu cred ca a mai ramas vreunul sa astepte si ringul. Vedeti… de-aia nu citesc eu ring… n-are cautare la public dom’le. Ca de fapt aici voiam sa ajung, la reclama mascata! Compact rulz si ringu pare un fel de cancan pe gratis… hai cu senzationalu’
PS: povestea de mai sus este absolut reala si pur fictiva, asta asa ca sa nu ma astepte maine dimineata trupele de gherila (in rezerva) de batranei la gura de metrou, cu niste caramizi in pungile alea de plastic…
Aiurea mod sa imbatranesti 
.
