ElsiEa’s Weblog

Zilele trecute imi spunea un amic  despre o reclamatie la OPC. Ieri, in metrou, fix in fata mea trei june domnisoare, absolut normale (deci nu pitipoance), discutau fix despre subiectul asta. Una din ele facuse o reclamatie la OPC pentru ca unchiul ei lucra acolo. Din zbor am inteles ca isi cumparase ceva si pretul de la raft era diferit fata de cel de la casa. In fine, reclamanta a coborat la dristor si au ramas cele 2 prietene ale ei. S-au imbratisat, s-au pupat cu promisiuni de ‘ne-auzim diseara pe telefon’, si deja mi-e dor de tine. Pai bine bre, dupa ce a coborat tipa, astealalte doua s-au pus pe barfit nene…

- Fata, io n-o mai suport pe-asta cu fitele ei…
- Da mai, auzi tu cat de a naibii e, sa faca reclamatie pentru cateva sute de mii, de parca platea ea…
- Daca eram eu acolo la magazin o dadeam cu capul de rafturi
- Si asa face peste tot cand iesim, numai pretentii si aere
- Pai, da, nu ti-am povestit ce-i face lu’ gagica-su, ca am mai iesit cu ei… nu-l inteleg cum o suporta.

Si au continuat in ritmul asta, foarte revoltate de la dristor pana pe la timpuri noi, ca dupa aia au plecat spre usa, si de-acolo nu le mai auzeam. Ma bufnea rasul, dar m-am abtinut.

Oricum, foarte interesanta purtarea, conceptia de prietenie, si schimbarea de fete in numai cateva minute…

Where is the love YO?