Categorisit la Anii mei si tineretea | Etichete: betie, bicicleta, echilibru
Am primit pe undeva filmuletul de mai jos. Pe langa faptul ca am ras in nestire, imi place melodia din fundal. E dementiala. Poate stie cineva portugheza, sa-mi spuna si mie ce canta oamenii astia acolo. Si apoi imi aduce aminte de toate betiile in care mi-am pierdut ideile, mintile, echilibrul… si mai stiu eu ce.
Categorisit la Ai trait degeaba daca..., Anii mei si tineretea, La el acasa | Etichete: baba novac, flori, ior, relaxare
Cred ca stiu care-i cea mai frumoasa strada din Bucuresti pentru mine. Este strada Baba Novac. Portiunea dintre cinema Gloria si intersectia Dristorului. Acolo are pe mijloc un scuar cu flori. La Gloria incep in zig-zag, mov-albe-rosii rozalii… si tot asa. Superbe. Apoi de la Campia libertatii inainte sunt patratele cu trandafiri rosii si niste braduti, cu copaci pe margini. Parca si blocurile par mai rare si mai aerisite. La fel partea cu ior-ul este interesanta. Am cautat ceva poze pe net, dar se pare ca nu prea mai sunt persoane cu aceleasi ‘pasiuni’. O sa fac eu ceva poze.
Categorisit la Anii mei si tineretea, La el acasa | Etichete: credinta, demnitate, dragoste, iubire, recunostinta, respect
Mamaia Zoia este una dintre cele mai puternice femei din cate cunosc. Ea a crescut-o pe mama si ceilalti 4 copii ai ei, de una singura. Ganditi-va la un om cu o viata grea si dura, inmultiti cu doi si acolo o gasiti, zambind, ba chiar razand.
Foarte credincioasa, independenta, demna si mandra ca o amazoana moderna!
Desi pe mine m-au crescut mai mult bunicii din partea tatalui, imi aduc aminte cu mare placere putinele vacante de vara petrecute la Mamaia Zoia. Cand udam impreuna rosiile, culegeam zarzare, cirese, visine, corcodusi, piersici (de la vecinu’), cand saream de pe magazie direct in copaia cu apa sau in butoi, cand am cazut din cires, cand alergam gainile, cand stateam noaptea si ne spunea o poveste pentru ca afara ploua si tuna, iar noua ne era frica. Sau cand ne facea ‘frectie’ cu tot soiul de leacuri babesti pentru a alunga oboseala, stresul, nodulii, sau baitele cu putin gaz, ca sa scapam de purici… sau cand faceam lumanari pentru biserica… sau cand furam din prescuri… nu mai vorbesc de colivele de la care mai dispareau din cand in cand bombonelele de pe deasupra…
Nici acum nu stiu cum ne curata pe maini de petele de dude si nuci verzi, dar daca aflu, va spun secretul.
Aaaa… era sa uit de aleea cu flori si vita de vie si de zmeura… mirosea minunat pe alee… si ce m-am mai zgariat in tufisurile alea de zmeura…
Cred c-as putea insira ceva amintiri din copilarie legate de Mamaia Zoia. Amintiri frumoase. Saru’mana!
