ElsiEa’s Weblog

Continuam seria posturilor ‘parerea ei’ – ‘parerea lui’. De data asta au avut o tema. Tema din titlu. Aceeasi actori anonimi ca in postul in care se ‘dezbracau’ unul pe celalalt… sau fiecare pe altcineva. Daca mai aveti si alte teme pentru ei le astept cu interes maxim. O sa ma asigur ca ajung la ei :).

Nu m-am gandit ca va veni si ziua in care sa ma gandesc la ideal, la idealul meu.

Vreau sa ma trezesc intr-un pat de barbat frumos..sa miroasa a mar si a zori…si sa-mi sopteasca: vrei un ceai? – asta e inceputul. E putin adaptat dar am lasat cuvantul frumos pentru ca are un sens unic pentru fiecare persoana,

Initial ma intrebam daca sa public sau nu pe blog acest lucru si acum cand gandurile imi vin in minte imi dau seama ca nu are cu ce sa ma afecteze. O sa trebuiasca sa pun putin inima si mintea la contributie si o sa analizez pe rand.

Cum imi doresc sa arate barbatul ideal? Surpriza sau nu, ideea e ca nu am anumite standarde. Nu o sa merg niciodata pe strada si o sa tresar cand vad un barbat si o sa spun: el e barbatul meu ideal. Cat am trait am incercat sa le arat celorlalti ca ideea de ideal nu sta intr-un anumit fizic ci este legat strict de suflet, de ceea ce te face pe tine sa fii, de cum te influenteaza si de ce sentimente iti creeaza.
Dar inca nu am ajuns la sentimente.Cred ca am mai spus,nu stiu de ce singurul lucru, fizic la acel cineva sunt ochii. Acesti ochi sunt schimbatori, ba verzi, ba caprui. Asa il vad din punct de vedere fizic pe acel ideal, ii vad ochii,suna monstruos sa vezi doar niste ochi. Totusi nu inseamna ca nu o sa vad idealul in cineva in care nu are ochii acestia.
Va avea o imbratisare calda, una diferita de a celorlalti, voi simti protectie, dragoste si daca lumea s-ar termina in acel moment mie nu mi-ar pasa..si lui nu i-ar pasa. Degeaba simt eu daca el e stana de piatra. Idealul meu trebuie sa simta ca si eu sunt ideala lui. 🙂 Am invata ca feedbackul poate pastra ceva si de ce nu poate sa contruiasca lucruri de neimaginat.

Se poate ca totul sa fie ok ,sa te intelegi cu o persoana, sa ai ce discuta cu ea, sa te simti bine in compania ei, sexul sa fie minunat,chiar sa o iubesti intr-un mod deosebit dar totusi sa simti un gol, undeva acolo. Cred ca golul acela este raspunsul la toate intrebarile. Pacat ca nu-l stiu sau nu-l voi stii exact decat atunci cand il voi umple. Uneori ai impresia ca ti-ai gasit idealul dar ceva se intampla…totul pentru ca a fost doar o impresie, o stare trecatoare.

O sa plang, dar lacrimile vor fi de fericire, o sa fiu trista,dar tristetea va fi cauzata de simplul regret ca nu l-am cunoscut dintotdeauna, o sa ma izolez, da,de lume, doar pentru a fi cu el. O sa fac tot ce pot pentru a-i arata cat il iubesc si chiar daca scot cu clestele cuvintele” te iubesc” din mine…el va fi exceptia. Nu, nu ii voi spune zilnic, ii voi demnostra zilnic. Cuvintele se pierd, faptele mereu raman in suflteul cuiva.

In momentul cand totul va veni de la sine si inima imi va spune ca el este alesul atunci voi stii,doar atunci. Pana atunci probabil ca ma amagesc sau continui cautarea. De ce? Pentru ca sunt sigura ca fiecare are idealul lui, undeva…sta si asteapta sa fie gasit, sa fie completat.

Iti promit ca nu vei regreta clipa cand ne vom intalni..dar hai idealule…cauta-ma si tu putin!

E bine ?:)

___________________________________________

„cum arata persoana ideala pentru tine? cum este? ce face? ce zice? ce fizic are? ce simte?”

cand am primit intrebarea, din instinct cred, neuronii s-au orientat catre ceva feminin. si nu doar atat, ci catre acea jumatate pe care o cauti in viata. nu am apucat sa citesc toate cele 6 intrebari ca primul gand mi-a sunat asa: ‘persoana mea ideala nu e ideala’. cam paradox, dar asta mi-a venit in cap. cred ca seamana mult cu ‘fericirea este ceva ce nu poti atinge niciodata. dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata’. de fapt nu cred, sunt sigur. pentru ca oricat de ideala ar fi persoana de langa tine, in permanenta ai vrea sa schimbi ceva la ea, sa-i aduci o ‘imbunatatire’, sa diversifici… ti se cuibareste in minte gandul carcotas:”oare n-o sa fie mai bine (mai ideala) daca ar avea culoarea mai rotunda pe la colturile alb-negru?”
Mi se pare imposibil sa-i definesc niste caracteristici si trasaturi. Daca ar fi asa usor sa ‘desenez’ persoana ideala, ar trebui sa fie mai usor de gasit, caci atunci cand cauti ceva, bine ar fi sa stii ce sa cauti. Dar de obicei cand cauti persoana ideala nu o gasesti. Te gaseste celalalt pe tine si poate nici nu-ti dai seama pentru ca esti prea fixat pe alte idei… palpabile, cum ar spune cineva… sa fie inteligenta, sa fie amuzanta, sa fie simpatica, sa fie frumoasa, sa fie o lady in oras, dar in pat sa fie o vampa, sa fie sa fie sa nu fie…
Prea multe ‘sa fie’. Cred ca trebuie sa coste mult o astfel de persoana. Totusi, stiu cum as vrea sa fiu eu in preajma ei… sa fiu… eu :).