ElsiEa’s Weblog


De prin metrou
Aprilie 13, 2010, 4:03 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Sambata spre seara asa ma intorceam de la fotbal (am batut cu 5-4 :D). Eram cam obosit si dupa 2-3 beri direct la teren. Metrou Crangasi – Republica, mult de mers, loc liber la margine… stateam tolanit pe spate si cu capul intr-o parte, sprijinit de bara. Era doar o chestiune de timp sa mi se inchida ochii. Mai intai ochiul stang, apoi din solidaritate si ala drept. Undeva, pe la nustiu ce statie, urca o mamica insotita de 5 lighioane. 2 fete mai maricele, undeva pe la 10+, 2 gemeni guralivi rau, care din ce tipau pe-acolo erau cam de gradinita, deci sub 7, si un lenes mic pe care-l tinea in brate. Printre obloane mi-am cam dat seama ca se distrau pe seama mea. Cred ca se gandeau ca eu dorm, desi abia daca atipisem putin. Abia se auzeau anunturile ca se inchid usile de hahaielile lor, si nici nu puteam sa dorm calumea. Dar se distrau.

Cand a venit vremea sa coboare, la Titan, s-au ridicat si au venit la usa langa care stateam eu. Am ridicat capul si ma uitam spre ei putin curios. Unul din gemeni exclama mirat „s-a treziiiit!”. I-am raspuns ca nici macar nu dormeam! Mamica, putin rusinata, dar inca razand, si-a cerut scuze si a spus ca geamanul impielitat (care se tinea de bara de langa mine) voia sa ma sperie, dar ii era rusine, si le-a zis sa se potoleasca. M-am facut ca pun capul inapoi si geamanul s-a intors cu spatele la mine si si-a intrebat mama „de ce i-ai ziiiis?”. Dulce razbunare. L-am intepat putin la coaste cu degetele si i-am zis spre ureche: „maaaah”, cat sa-l sperii bine. S-a albit instant la fata si a scos un tipat ascutit si scurt! Restul au inceput sa rada din nou ca niste apucati. Dupa ce si-a dat seama ce s-a intamplat si s-a uitat la mine, a inceput si el sa rada in hohote. Inclusiv mamica a coborat razand, si normal, zambeam si eu si ceilalti cativa calatori care mai erau prin zona. Din vagonul alaturat a aparut un bodyguard de-ala de decor sa vada si el ce s-a intamplat, dar nu intelegea nimic. Oricum, mi-a facut ziua :).

Anunțuri


De prin metrou adunate
Aprilie 28, 2009, 2:45 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Zilele trecute imi spunea un amic  despre o reclamatie la OPC. Ieri, in metrou, fix in fata mea trei june domnisoare, absolut normale (deci nu pitipoance), discutau fix despre subiectul asta. Una din ele facuse o reclamatie la OPC pentru ca unchiul ei lucra acolo. Din zbor am inteles ca isi cumparase ceva si pretul de la raft era diferit fata de cel de la casa. In fine, reclamanta a coborat la dristor si au ramas cele 2 prietene ale ei. S-au imbratisat, s-au pupat cu promisiuni de ‘ne-auzim diseara pe telefon’, si deja mi-e dor de tine. Pai bine bre, dupa ce a coborat tipa, astealalte doua s-au pus pe barfit nene…

– Fata, io n-o mai suport pe-asta cu fitele ei…
– Da mai, auzi tu cat de a naibii e, sa faca reclamatie pentru cateva sute de mii, de parca platea ea…
– Daca eram eu acolo la magazin o dadeam cu capul de rafturi
– Si asa face peste tot cand iesim, numai pretentii si aere
– Pai, da, nu ti-am povestit ce-i face lu’ gagica-su, ca am mai iesit cu ei… nu-l inteleg cum o suporta.

Si au continuat in ritmul asta, foarte revoltate de la dristor pana pe la timpuri noi, ca dupa aia au plecat spre usa, si de-acolo nu le mai auzeam. Ma bufnea rasul, dar m-am abtinut.

Oricum, foarte interesanta purtarea, conceptia de prietenie, si schimbarea de fete in numai cateva minute…

Where is the love YO?



Tunelul pinguinilor contra atacul babelor
Februarie 12, 2009, 4:07 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Ce-ti spui tu in mintea ta optimista, incercand sa te incurajezi singur? Las-o incolo de masina, prea aglomerat, prea multi nervi si timp pierdut. Hai sa merg astazi cu metroul, si-asa il iau de la capat si stau jos, ajunge repede. Primul contact. Pe scarile de la metrou trec oamenii pe langa tine ca niste meteoriti. Oare unde se grabesc? Daca s-ar pune un radar pietonal la metrou s-ar da mai multe amenzi decat la circulatie. Dar te gandesti ca ajungi repede pe peron si se incheie calvarul pentru ca esti printre norocosii care prind un loc pe scaun. Cu doza asta de optimism chiar nimeresti scaunul ala si te asezi ‘confortabil’, admirand privelistea din jur. Priveliste care dupa 2-3 minute (la urmatoarea statie adica) trece de la soare si cer senin, la ploaie si noapte. In fata ta se posteaza o cucoana cu un palton cat o suba la care are niste nasturi cat casa. Din cauza aglomeratiei, femeia (ca sa nu-i spun altfel, ca nu e vina ei), are picioarele imbarligate cu ale tale si este pe jumatate deasupra scaunului tau. In fata nu mai vezi nimic altceva decat afurisitul ala de nasture imens. In stanga Nasturele, in dreapta Nasturele, in jos Nasturele. Nu te poti uita decat in sus, ca sa vezi prima si ultima pagina din ring (initial scrisesem cu litera mare, dar ziarul asta imi e de un dezgust incredibil… e un fel de can can gratis). Lumina nu mai ai. Aer nu-ti trebuie pentru ca ai ‘parfumurile’ din jur… Inchizi ochii si te gandesti la campii verzi, picnicuri, zapada, din cand in cand iti mai iei o margine de ziar in cap, pentru ca Nasturele trebuie sa mai dea pagina la zdring…

Dar vine mantuirea… unirii 1, statia unde ‘se schimba’. Aici coboara toata lumea, totul va fii bine. Aproape ai scapat. Iesi din metrou si te indrepti spre scari. Te crezi mult prea bun si comod ca sa te inghiontesti cu toata cireada aia care merge pe scari si spre pasajul dintre unirii 1 si 2 ca un fel de taifun. Asa ca te gandesti sa-i lasi pe toti sa urce, si urci si tu linistit, printre ultimii. Dar fatalitate, vine alt metrou, parca mai plin decat celalalt, tu esti in marginea scarii si daca te uiti in spate vezi apocalipsa. Daca mai devreme era taifun, acum vine tsunami. Imediat iti trec prin minte documentarele de pe Discovery, cu cirezile de bivoli care calca tot in picioare, si desi au peste o tona, sunt mai rapizi ca tine. Asa ca nu poti sa fugi, esti luat pe sus, tarat, impins, dar esti in primul val… si-ncepi s-alergi, si dai si fugi… cand deja te-ai obisnuit, ajungi aproape de scarile alea rulante si te lovesti de un zid de oameni. Aici se impute treaba, sunt aia din tura trecuta, care asteapta sa coboare si apare in fata ta o coada mare… n-am cuvinte sa o descriu. In spatele tau, cireada… si tzup tzup, toti bizonii se transforma instantaneu in pinguini. Ati vazut cum merg pinguinii? Ei bine exact asa mergi si tu acolo, un Chaplin modern. Ca pinguin viata e mai scurta, te enrvezi repede, dai din coate, te bagi in fata, esti calcat, calci si tu pe altii, scuzele sunt optionale, bunele maniere au ramas la gura de metrou… Si-ai scapat… esti in tunelul celalalt. Zona asta de la scarile rulante este ca o palnie. Incerci sa torni apa cu galeata prin gatul unei sticle de cola… dar si dupa ce ai trecut de gatul sticlei poti sa te desfasori si sa-ti iei inima in dinti pentru un nou asediu, la metroul urmator.

In metrou vezi harta, studiezi, te uiti, observi tu ca ai putea incerca ruta alternativa Victoriei – Dristor2, sa ocolim statia de la unirii… Evrika, am scapat de pinguini! La Victoriei nu sunt culoarele atat de mici, haidem, se merge cat de cat. Iti zici ca esti destept si te bagi, cobori la victoriei si o iei prin culoarul ala, mai mare ca cele 3 scari de la unirii… dar ce te faci? aici toti circula in toate directiile. Fix cand sa treci tu in partea cealalta, un cartus de 5-6 babe se lanseaza fix din directia opusa. Prima o eviti, a doua aproape ca te-a nimerit, a treia… matrix, dar de-a patra nu mai scapi. Se loveste de tine ca o vrabie de un tir pe DN1. Iti trage vreo 2-3 injuraturi si-ti descrie cum ti-ar crapa capul cu sacosa din dotare daca mai era ea tanara. Singurul lucru destept pe care poti sa-l faci este sa fugi, ca sa nu asisti la intreaga morala despre tinerii din ziua de azi, si ce bine era pe vremea lu’ ceasca… Apropo de ceasca, statia de la victoriei 2 seamana cu o cutie de cola foarte agitata. Daca o deschizi, te-ai ars. Cam asa stau sa explodeze calatorii acolo la ora de varf. Cand vine metroul e un haos total. Vrei, nu vrei, ajungi sigur in el, si cel putin pana la obor esti ca o sardina in suc propriu. daca esti norocos te trezesti iarasi fata in fata cu Nasturele. De data asta bine ca nu mai are ringul in brate ca altfel cedai. Dupa obor parca se circula mai uman… asta pana schimbi la dristor 2. Credeai ca ai scapat de pinguini? Nici vorba! Sunt in metroul care vine dinspre unirii si te bantuie toti pana la Nicolae Grigorescu. Aici poti sa-ti scuipi in san, cosmarul a luat sfarsit.

Gata frate, maine imi pun fundul in scaunul moale al masinii, bag o muzicuta in surdina si inapoi la slalom printre gropi si soferi de soferi, chit ca fac 2 ore si dau o gramada de bani pe benzina, sub pamant nu ma mai intorc!

Poveste putin adaptata dupa un dialog la bere cu varu’ lu’ Radu… pe care nu mai stiu cum il cheama :). Sanatate!



Cine n-are batrani… macar s-aiba grija de ei!
Iulie 29, 2008, 10:53 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Ca orice tovaras al patriei care se respecta am un program de munca regulat. Nuuuu, nu regulatul la care va ganditi voi, ci regulat adica asemanator in fiecare zi. De-aia trec cam pe la aceeasi ora la metrou, la dristor 2. Uneori gasesc compactul, alteori nu. Cand plec mai devreme si nu este compactul acolo, mai mereu sunt niste batranei simpatici, care asteapta ori pe scari, ori la intrare, pe langa cutiile de compact si ring. Ii stiti toti, mici de inaltime, carunti si neaparat cu o punga de plastic in mana. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ce asteapta de fapt. Cred ca acum vreo 2 saptamani am inteles.
In fine, acum erau vreo 4 stateau la intrarea la metrou, unde sunt barele, sau turnichetii… habar n-am cum le zice. Parlamentau de zor cu badigardu de la metrou. Am ramas aproape, acolo in zona, sa astept metroul, ca la dristor 2 peronul e foarte aproape de intrare. Se certau cu tipul ala de acolo, sa-i lase sa treaca in pasaj sa ia compactul. Am ramas tampit. O batranica mai apriga blestema de zor pe ‘nenorocitul ala de la compact’ care de cateva zile ba pune compactu’ si afara… ba nu-l pune. Acolo sunt 2 cutii de compact. Una e inainte de bare, cealalta dupa. Pana la urma nea caisa ala de-acolo de pazeste intrarea s-a lasat induplecat cred si a lasat pe unul dintre revolutionari sa intre si sa ia cateva ziare (putea sa le dea el ziarele alea si scapa si de taraboi). Ce m-a uimit pe mine in schimb a fost ca nu cred ca a mai ramas vreunul sa astepte si ringul. Vedeti… de-aia nu citesc eu ring… n-are cautare la public dom’le. Ca de fapt aici voiam sa ajung, la reclama mascata! Compact rulz si ringu pare un fel de cancan pe gratis… hai cu senzationalu’

PS: povestea de mai sus este absolut reala si pur fictiva, asta asa ca sa nu ma astepte maine dimineata trupele de gherila (in rezerva) de batranei la gura de metrou, cu niste caramizi in pungile alea de plastic…

Aiurea mod sa imbatranesti :(.



Telenovelas
Iunie 10, 2008, 8:47 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Super metroul. Astazi aveam cu mine Prosport si Compact, dar altceva mi-a atras atentia si m-a amuzat teribil, de n-am putut sa le citesc. Sunt multe franturi de conversatii pe care le prinzi din zbor si nu le bagi in seama, dar asta aproape ca m-a fascinat pentru drama cu care a fost spusa, pt ca tipa chiar aproape ca avea ceva lacrimi si tot sughita putin.

– Iti spun fata, numai dupa noi umbla, unde eram noi era si ea, o invatam cum sa se asorteze, ce sa imbrace, era ca o sora pentru noi si niciodata nu am suparat-o cu nimic, mai ales eu.
– Si era si Vlad cu voi?
– Nu, doar eu ma stiam cu Vlad!
– Aaaaa
– Da, ca dupa aia printr-a 12a ea a facut un curs la Avon, si… [ceva cursuri de coafura/manichiura, n-am inteles prea bine ce… un fel de Toefl al coafurii] si eram invers. Ea mereu ne invata cum sa ne facem unghiile, parul, cum sa ne vopsim…
– Aaaa, ca mi-ai zis tu…
– Da, si la sfarsit la a 12a eu am venit cu Vlad, dar nu eram impreuna, si ea
– Pai tu de unde il cunosteai pe Vlad?
– Am fost cu el in generala, eram prieteni de mici, cu el si frati-su, ca stam si in acelasi bloc…
– Aaaa
– Da fata, si la bal sa vezi faza, ca proasta a crezut ca suntem impreuna si ei i-a placut de el de-atunci si suferea ca proasta, si spre dimineata s-a dus si a inceput sa bage strambe, ca umblu prin liceu cu altii si ca imi fac de cap…
– Ai lasa-ma, ce distrusaaa
– Pe bune, dar Vlad, ce naiba, n-a crezut-o, si mi-a zis, sa-mi pice fata, ca m-am certat cu ea atunci si i-am zis pe fata exact in ziua aia, ca cu mine nu mai are ce discuta de-acu incolo [expresia ‘ca cu mine’ e cuvant cu cuvant 🙂].
– Pai normal
– Si da, de-abia dupa aia, mai tarziu, pe vara m-am combinat cu Vlad si am intrat amandoi la romano-americana la … [era ceva cu marketing, dar nu am retinut exact ca tocmai atunci imi schimbam pozitia sa pot asculta mai bine], si cand am vazut-o in prima zi la facultate mi-a cazut fata, am muriiiiit [inca mai avea fata in metrou, desi ii cazuse de la balul dintr-a 12a si la inceputul facultatii si inca de vreo cateva ori pe parcursul calatoriei cu metroul]
– Ai fata, ati fost si la aceeasi facultate?
– Stai sa-ti povestesc, ca ea nu era pe liste la inceput, dar s-a mutat dupa aia, cu pile la secretare, nebuna frate … … si pana la urma ne-am impacat ca na, eram colege, dar ea tot se uita mereu lung dupa Vlad, ca aveam o colega care lucra cu ea si-mi zicea ca povesteste tot timpul la munca de Vlad, si de mine ca sunt o proasta si o urata
– Ce tampita
– Pai da, si sa vezi culmea, ca am iesit odata cu Vlad si cu fratele lui si cu mai multi colegi, si din senin a aparut si ea si nu stiu cum necum s-a combinat cu frati-su lu’ Vlad. Si ala un prostalau de a pus botu’ ca dupa aia ea iesea cu el doar cand venea si Vlad, si asa am ajuns sa iesim toti patru si ei i se scurgeau ochii dupa Vlad … … [inca ceva aaa-uri admirative si franturi pe care nu le-am prins prea bine]
– Faza tare ca imediat ce m-am certat eu atunci cu Vlad si ea s-a despartit imediat de Bobi [probabil Bobi era fratele unealta] ca suferea asta ca un prost si s-au apucat amandoi de bautura si de-abia m-am impacat cu Vlad atunci si mi-a spus ca l-a sunat si i-a zis sa iasa, sa faca, sa dreaga… era disperata rau [aici au fost ceva sughituri si suspine]
– Da fata, nu stiam…
– Nu, ca il suna mereu sa-i dea cursuri, sa invete impreuna…
– Pai si dupa aia?
– Pai dupa aia ne-am certat rau io cu ea, dupa ce m-am impacat cu Vlad si ne-am amenintat cu bataia si i-am zis ca daca-l mai suna o strang de gat, ca si asta fata, slab si mereu ii raspundea si o ajuta, ca m-a enervat de-mi venea sa-i bat pe-amandoi, ca ea zicea mereu ca el nu ma iubeste si ca sta cu mine doar [aici am pierdut una dintre cele mai interesante parti ale conversatiei pentru ca n-am inteles exact motivul, si imediat dupa, tipa si-a scos un servetel si s-a tamponat la ochi mai ceva ca un elefant ranit in trompa]
– Da, naspa rau…
– Pai da, dar noroc cu o profa care a tot picat-o din anul I si n-a reusit sa ia niste restante si s-a mutat la alta grupa si am mai scapat de ea…

– Da, si dupa ce m-am certat cu Vlad, n-am mai vorbit cu el, am si uitat…

– Si cand am vazut-o lunea trecuta in birou, sa-mi pice fata, fata. Nu mi-a venit sa cred! Eu i-am zis din prima lu jeni ca cu asta nu lucrez, sa fie clar, ori io ori ea [iara sughituri si vreo 2-3 aaaa-uri]
– De-asta erai tu asa suparata
– Pai da ce crezi, dar stai sa vezi, ca nici n-a intrat bine in birou si cand eram la tigara a venit la mine si mi-a zis: „Ghici cu cine ma vad diseara… da, cu Vlad”
– Aaaaa, hach, bleach [ceva onomatopee pe care nu le pot reproduce in scris]
– Evident in secunda 2 am pus mana pe telefon si l-am sunat crizata pe Vlad, urland, cum sa se vada cu idioata asta… si Vlad s-a jurat ca nu se intalneste cu nimeni, am ramas proasta fata…
– ?!?!
– M-am dus dupa aia la ea la birou si i-am zis ca e nebuna, ca minte, ca nu se vede cu Vlad si stii ce mi-a zis?
– ?!?!
– Ca se vede cu Vlad al ei, alt Vlad si a inceput sa rada ca o isterica [bai oameni buni, eu abia abia am putut sa ma abtin sa nu rad cu lacrimi… ma bufnea un ras groaznic, dar mi-am muscat buza ca eram practic fata in fata cu ele, ne ingramadeam inainte de dristor, si doar am zambit larg rau de tot, dar tot s-a uitat la mine putin cam lung tipa care asculta si ea mirata povestea]

Discutia a continuat, mai putin interesant si nu prea mi-a mai ramas mare lucru, dar cert e ca am iesit de la metrou razand 🙂



Ce-nseamna metrosexual?
Iunie 2, 2008, 3:02 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , , ,

In sfarsit am aflat si eu ce inseamna metrosexual! Striptease in metrou!!! Oare performeaza si in metrourile astea noi? Mi se pare foarte tare! Asta n-am mai intalnit si merg de ceva vreme cu metroul…

ps: in caz ca sterg rapid baietii de la iotubi filmuletul, se mai gaseste si pe protv

… acum sa va mai aud ca va plangeti de metrorex si de conditiile din metroul bucurestean =)))



Metrodiscutii in tunel
Martie 17, 2008, 11:36 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Astazi am ramas blocat in metrou intre muncii si iancului, cam 20-25 de minute. Inutil sa-ti spun ca era plin pana la refuz metroul, dar totusi, a fost o experienta foaaarte interesanta. Mi s-a parut foarte liniste, mai ales ca am reusit sa urmaresc 4 discutii aproape simultan. Cam in stanga mea era un grup de 4 (3 baieti si o fata) care discutau despre iesirea lor de sambata seara din clubul purple. Fata si unul dintre baieti le povesteau celorlalti doi. Si le explicau cu lux de amanunte cum ca purple e club de gay si au vazut o gramada de travestiti si lesbiene, si cum au facut misto de ei si de felul in care dansau, glume rasete veselie. Putin in fata mea, peste unu in costum de se chinuia rau de tot sa citeasca un ziar, erau 2 fete si un baiat, studenti. Discutau despre o profesoara, cretina in viziunea lor, care-i pune sa citeasca de la biblioteca niste carti vechi si ii verifica intr-un mod eficient daca le-au citit sau nu. N-am reusit sa prind metodica profesoarei, dar dupa mutrele si supararea lor se pare ca este eficienta. Si m-a facut sa ma gandesc ca ultima carte citita… doar m-am gandit. Apoi in spatele meu erau doua babe care discutau despre nepoata uneia, cum incearca saracuta de ea sa traiasca cu o chirie de 300 Euro pe luna intr-o garsoniera si ce nemernici sunt astia ai lu’ basescu, ca pe vremea lor iti dadea statul casa, servici si nu erau atatia bagabonti pe strada si nu-ti era frica sa iesi din casa… A patra discutie nu era chiar asa interesanta ca vorbeau de claustrofobie un el si o ea, ea care se inrosise toata si zicea ca nu suporta aerul inchis, spatiile bla bla bla. Peste toate astea se tot inghiontea in mine o pustoaica si tot aveam impresia ca ma miroase, dar poate era doar o impresie pt ca imi place foarte mult parfumul pe care-l folosesc.