ElsiEa’s Weblog


Bustean
Februarie 15, 2010, 10:54 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Cum se cheama un locuitor din Busteni? Cred ca bustenean, dar mai bine i-ar sta sa-l strigam bustean. Bustean adica beat lemn, praf. Am fost si eu bustean… cat pentru vreo 3 zile asa. Si cateva ore despre care, din nou stiu doar din ce-mi povestesc alte terte persoane, gen. Mai bine sa dau vina pe stresul de dinaintea plecarii, care m-a impins spre consumul de alcool. Vorbesti de o luna de zile si te trezesti cu 2 zile inainte ca nu esti sigur daca se mai pleaca sau nu. Ba ca probleme, ba ca nu sunt bani, ba ca numai cupluri, ba ca e criza, ba ca o sa ploua. Shift delete. Vreme super, multa vodka, putin vin, placa, partie, mancare, dar cel mai important… oameni putini si de calitate :). Cam asta e reteta pentru un weekend bustean!



Partea a treia
Martie 11, 2009, 5:18 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Motto: Bem si noi ca barbatii?

De fapt aici merg toate trei (patru) motto-urile plus unul: „Shat tha fack ap!”

Pentru respectarea drepturilor la intimitate, de data asta vom folosi nume de cod gen cucuveaua, porumbelul porc, porcusorul neprietenos, praslea cel voinic, merele de shaur, pasarila, fat burtos, prietene, fata cu shortz etc. Le descoperiti voi mai pe parcurs. Oricum, tin sa precizez de pe acum ca pe parcursul noptii de sambata seara, sambata noapte, duminica dimineata si marti, niciun animal nu a fost ranit, vatamat, lezat, chinuit, imbatat samd. In plus orice asemanare a persoanelor cu animale reale este pur intamplatoare, fictiva si complet (ne)intentionata. Unde ramasesem? Buna intrebare. Incepusem sa bem, sa jucam table, sa bem, sa jucam carti, sa bem, sa jucam mim, sa mimam ca bem. Da, cam exagerez cu bautura, nu toti am jucat table. N-a fost chiar asa. De fapt am jucat putin macao, am baut una doua beri de caciula si apoi am mers la odihna, pentru ca duminica ne astepta un drum lung inapoi spre casa. Sa vezi ce-am visat (cu tot cu poze).

Cum v-am spus, dupa cina unii s-au pus pe table. Marius si-a furat-o grosolan si zgomotos de la Adi. Dani si Andrei incercau sa joace sah cu pulurile de table (Andrei a facut sport… sah, halbere, tablere si sprint pe suta de metri, pe 200m plat, si pe Gandalf). Dani a facut doar fotbal pe post de extrema ascusa. Flo disparea din cand in cand sa mai puna lemne pe foc in camera lui si a lui Marius, dar siti cum e, cine-si face prea cald in camera… s-ar putea sa-i fie frig peste noapte. Distractia mare s-a dat la pocker-ul pe dezbracatelea. Cum Alina si Cristina castigau cand una, cand cealalta, mai ales cand trisam, am zis noi stop, ca n-avem noroc la carti. Asa ca ne-am orientat catre un joc mai cult, macao, un adevarat sport al mintii. Cu 2 perechi de carti in cele din urma. Si ia si infuleca. Singurul specimen care nu stia macao s-a sustras dubios o perioada de timp, dar apoi a revenit si ne-am pus 12 persoane sa-i explicam cum se joaca macao, pana am cazut de acord sa-i explice o singura persoana.
macao
Aici se petrecea marea explicatie. Cristi s-a chinuit intre 5 si 30 de minute sa-i explice inculpatului de mai sus cum se joaca macao. In fundal, Adi facea pe paharnicul de serviciu. Iar Marius si Claudiu se conversau intr-o limba necunoscuta mie. Flo ar putea sa interpreteze foarte usor hihaaaaa-ul. Mie nu-mi iese din pacate…
Bai, si-am inceput sa jucam. Dupa atatea explicatii, evident, Andrei da cu cartile aiurea. Prima mana, prima intrebare… trebuie sa dau la culoare? Dom’le, baiatu are potential, poate sa ne spuna si profesorul lui de macao Cristi, dar e puturos nene, si delasator! Nu va mai spun, ne-am pus mainile in cap…
macao
In plus, dupa nici 2 maini, Marius cica macao (daduse 2 carti)… Alina deja terminase, iar Adi inaintea ei se gandea deja la ce porunca sa dea… ce sa mai, erau mai multe carti pe sub masa decat pe masa. Si asa am ramas in 3, eu, Cristi si Andrei. Norocul meu ca aveam manecile lungi si am terminat inaintea lor, ca era pe porunci. Jale! Master & Apprentice. Va dati seama ca Elevul isi depaseste intotdeauna Profesorul. Asa s-a intamplat si la tabinet, asa s-a intamplat si la macao. Un pachet de carti: 2 ron… cateva pahare de vin: 0 ron (traiasca podogriile Claudiu!)… cateva pahare de whisky: vreo 40 ron (traiasca podgoriile Jack)… excurisa la munte: am bani multi… bucuria de pe chipul lui Andrei cand a castigat in fata profesorului la macao: priceless!!!
smiley
De-asemenea in aceasta imagine apar 2 maini foarte dubioase, iar tricoul lui Andrei inca este curat… Porunca – juma’ de pahar de vin, vole! Si cam de-aici s-a rupt filmul… Am mai apucat sa jucam ceva mima. Eu normal, am luat jocul in serios pt ca nu cred ca bausem destul si am rupt in doua primul cuvant, fara drept de apel pentru adversari. Apoi a urmat Cristina la mimat. Cica sa mimeze ‘citoplasma’. Absolut orice incerca ea sa mimeze, Marius era 100% convins ca incearca sa mimeze cuvantul ‘femei’. Nush ce-avea in cap, dar a sfarsit in a fi dat afara din echipa pe usa (din dos). Nu-i nimic, s-a intors pe geam. De cateva ori!
pe geam
Cred ca era o problema cu usa de fapt. Sau cu clanta… cine stie. Au urmat niste sporturi foarte extreme, care in curand vor aparea si la olimpiada: aruncarea paharelor de vin, sky alpin si sarituri de pe banca, patinaj deloc artistic, innot viteza in zapada…
Cautam niste poze mai articulate pe care sa le comentez, dar sa zicem ca nu aveam timp de poze. O ultima poza mai putin incriminatorie, de grup vesel…
grup
Scuze Andrei, n-am reusit sa spal tricoul de 100E in photoshop…
Ce a mai urmat e de domeniul meciurilor de box, cand taurul infuriat sta in coltul terenului si i se face vant cu prosopul, dar el nu vrea decat sa mai intre in arena si e tinut cu greu de antrenori, arbitrii, spectatori, corzi… In cazul nostru ringul era plin de zapada, corzile erau niste nameti, in coltul albastru era Andrei. In coltul rosu toti o doream pe proprietareasa. Pe post de antrenor, je, pe post de arbitru, Marius, pe post de spectator Dani si pe toate posturile Flo, care putea lejer sa unifice 3-4 centuri mondiale cu 2-3 centuri de karate la ce nervi avea… Stam linistiti, nu s-a batut nimeni cu nimeni, ba chiar am facut curat si ne-am intors fiecare la casa lui… nu si Alex, care atras de caldura dintr-o anumita camera, fix in camera aia a ales sa-si verse supararile. Normal, in camera respectiva s-a facut subit frig si nu se mai putea dormi acolo… desi Marius a incercat, drept dovada poza de mai jos… Pentru toata lumea este o adevarata enigma cum a reusit Marius sa ajunga pana sus, pe scarile alea abrupte…
somn
Pana la urma a fost gasit de 2 saint-bernarzi care l-au inviorat cu o butelcuta de rom si putina apa rece si l-au dus intr-un loc mai ‘caldut’ pentru ca si el a contribuit la racorirea camerei… si cand te gandesti la toate lemnele alea arse pentru a face cald in camera… 🙂
Pana la urma cu greu l-am convins sa se cupleze cu Alex (in pana de idei sau altceva, am pus-o pe Alina sa faca putin pe sefa cu el si imediat a ascultat ordinele). Pacat ca inca nu-i trecusera caldurile si cand si-a adus aminte ca Alex a facut ce-a facut la el in camera, s-a revansat. Oricum, partea buna e ca dimineata erau foarte apropiati, gurile rele ar spune chiar imbratisati…
somn2

Ziua de duminica a fost mult mai linistita… trezirea, curatenie generala… de 2 ori, mai ales Flo. Dialogurile zilei:
– Trebuie sa-ti cunosti limitele…
– Pai eu mi le cunosc, si-mi place intotdeauna sa ma autodepasesc, ca pot mai mult!

– Care ati comis-o, tre sa mergeti sa vorbiti cu proprietara, ca nu e frumos sa nu-i spunem…
– O sa vorbesc eu, ca-s mai articulat

– Ba Claudiu, mai tii minte pieptul ala de pui?
– Ala inghetat? Pe care l-ai pus pe soba?
– Da! E tot acolo…

– Daca erau si fete cu noi… erati penibili
– ?!?!

Chestii mai notabile ar fii coborarea freestyle, fara lanturi, derapajul in sant si munca in echipa pentru a scoate din nameti una din masini, restaurantul rezervat de pe la bran, inca o inpotmolire pe-acolo, restaurantul nerezervat din predeal, apoi cheia, ploiesti, bucuresti, aglomeratie… din nou default.