ElsiEa’s Weblog


O noua metoda de cersit
Februarie 19, 2012, 12:59 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , , ,

In zilele alea cand a nins calumea am gasit si noi sa mergem la cumparaturi. Dupa o repriza prin cora, cand am iesit cu carutul afara erau vreo 5cm de zapada pe jos. Carutul a fost mai mult un fel de sanie pana la masina. In timp ce aruncam toate cele in portbagaj, a venit un tip la noi rugandu-ne daca poate sa ia carutul. Initial am crezut ca este client, dar dupa aia m-am prins ca de fapt vrea sa duca inapoi carutul pt cei 50 de bani. Macar a facut ceva pentru banii aia :).



Bustean
Februarie 15, 2010, 10:54 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,

Cum se cheama un locuitor din Busteni? Cred ca bustenean, dar mai bine i-ar sta sa-l strigam bustean. Bustean adica beat lemn, praf. Am fost si eu bustean… cat pentru vreo 3 zile asa. Si cateva ore despre care, din nou stiu doar din ce-mi povestesc alte terte persoane, gen. Mai bine sa dau vina pe stresul de dinaintea plecarii, care m-a impins spre consumul de alcool. Vorbesti de o luna de zile si te trezesti cu 2 zile inainte ca nu esti sigur daca se mai pleaca sau nu. Ba ca probleme, ba ca nu sunt bani, ba ca numai cupluri, ba ca e criza, ba ca o sa ploua. Shift delete. Vreme super, multa vodka, putin vin, placa, partie, mancare, dar cel mai important… oameni putini si de calitate :). Cam asta e reteta pentru un weekend bustean!



It’s ninging!
Ianuarie 19, 2010, 9:59 am
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Adica NINGE! Superba zapada virgina dimineata. Te uiti si e alb. Si scartaie sub bocanci. Si te infasori in fular, tragi caciula mai tare pe urechi si ochi… Asta inseamna iarna, spiritul sarbatorilor. Sa vina Craciunul mai repede!

BUNA DIMINEATA!



Partea a treia
Martie 11, 2009, 5:18 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Motto: Bem si noi ca barbatii?

De fapt aici merg toate trei (patru) motto-urile plus unul: „Shat tha fack ap!”

Pentru respectarea drepturilor la intimitate, de data asta vom folosi nume de cod gen cucuveaua, porumbelul porc, porcusorul neprietenos, praslea cel voinic, merele de shaur, pasarila, fat burtos, prietene, fata cu shortz etc. Le descoperiti voi mai pe parcurs. Oricum, tin sa precizez de pe acum ca pe parcursul noptii de sambata seara, sambata noapte, duminica dimineata si marti, niciun animal nu a fost ranit, vatamat, lezat, chinuit, imbatat samd. In plus orice asemanare a persoanelor cu animale reale este pur intamplatoare, fictiva si complet (ne)intentionata. Unde ramasesem? Buna intrebare. Incepusem sa bem, sa jucam table, sa bem, sa jucam carti, sa bem, sa jucam mim, sa mimam ca bem. Da, cam exagerez cu bautura, nu toti am jucat table. N-a fost chiar asa. De fapt am jucat putin macao, am baut una doua beri de caciula si apoi am mers la odihna, pentru ca duminica ne astepta un drum lung inapoi spre casa. Sa vezi ce-am visat (cu tot cu poze).

Cum v-am spus, dupa cina unii s-au pus pe table. Marius si-a furat-o grosolan si zgomotos de la Adi. Dani si Andrei incercau sa joace sah cu pulurile de table (Andrei a facut sport… sah, halbere, tablere si sprint pe suta de metri, pe 200m plat, si pe Gandalf). Dani a facut doar fotbal pe post de extrema ascusa. Flo disparea din cand in cand sa mai puna lemne pe foc in camera lui si a lui Marius, dar siti cum e, cine-si face prea cald in camera… s-ar putea sa-i fie frig peste noapte. Distractia mare s-a dat la pocker-ul pe dezbracatelea. Cum Alina si Cristina castigau cand una, cand cealalta, mai ales cand trisam, am zis noi stop, ca n-avem noroc la carti. Asa ca ne-am orientat catre un joc mai cult, macao, un adevarat sport al mintii. Cu 2 perechi de carti in cele din urma. Si ia si infuleca. Singurul specimen care nu stia macao s-a sustras dubios o perioada de timp, dar apoi a revenit si ne-am pus 12 persoane sa-i explicam cum se joaca macao, pana am cazut de acord sa-i explice o singura persoana.
macao
Aici se petrecea marea explicatie. Cristi s-a chinuit intre 5 si 30 de minute sa-i explice inculpatului de mai sus cum se joaca macao. In fundal, Adi facea pe paharnicul de serviciu. Iar Marius si Claudiu se conversau intr-o limba necunoscuta mie. Flo ar putea sa interpreteze foarte usor hihaaaaa-ul. Mie nu-mi iese din pacate…
Bai, si-am inceput sa jucam. Dupa atatea explicatii, evident, Andrei da cu cartile aiurea. Prima mana, prima intrebare… trebuie sa dau la culoare? Dom’le, baiatu are potential, poate sa ne spuna si profesorul lui de macao Cristi, dar e puturos nene, si delasator! Nu va mai spun, ne-am pus mainile in cap…
macao
In plus, dupa nici 2 maini, Marius cica macao (daduse 2 carti)… Alina deja terminase, iar Adi inaintea ei se gandea deja la ce porunca sa dea… ce sa mai, erau mai multe carti pe sub masa decat pe masa. Si asa am ramas in 3, eu, Cristi si Andrei. Norocul meu ca aveam manecile lungi si am terminat inaintea lor, ca era pe porunci. Jale! Master & Apprentice. Va dati seama ca Elevul isi depaseste intotdeauna Profesorul. Asa s-a intamplat si la tabinet, asa s-a intamplat si la macao. Un pachet de carti: 2 ron… cateva pahare de vin: 0 ron (traiasca podogriile Claudiu!)… cateva pahare de whisky: vreo 40 ron (traiasca podgoriile Jack)… excurisa la munte: am bani multi… bucuria de pe chipul lui Andrei cand a castigat in fata profesorului la macao: priceless!!!
smiley
De-asemenea in aceasta imagine apar 2 maini foarte dubioase, iar tricoul lui Andrei inca este curat… Porunca – juma’ de pahar de vin, vole! Si cam de-aici s-a rupt filmul… Am mai apucat sa jucam ceva mima. Eu normal, am luat jocul in serios pt ca nu cred ca bausem destul si am rupt in doua primul cuvant, fara drept de apel pentru adversari. Apoi a urmat Cristina la mimat. Cica sa mimeze ‘citoplasma’. Absolut orice incerca ea sa mimeze, Marius era 100% convins ca incearca sa mimeze cuvantul ‘femei’. Nush ce-avea in cap, dar a sfarsit in a fi dat afara din echipa pe usa (din dos). Nu-i nimic, s-a intors pe geam. De cateva ori!
pe geam
Cred ca era o problema cu usa de fapt. Sau cu clanta… cine stie. Au urmat niste sporturi foarte extreme, care in curand vor aparea si la olimpiada: aruncarea paharelor de vin, sky alpin si sarituri de pe banca, patinaj deloc artistic, innot viteza in zapada…
Cautam niste poze mai articulate pe care sa le comentez, dar sa zicem ca nu aveam timp de poze. O ultima poza mai putin incriminatorie, de grup vesel…
grup
Scuze Andrei, n-am reusit sa spal tricoul de 100E in photoshop…
Ce a mai urmat e de domeniul meciurilor de box, cand taurul infuriat sta in coltul terenului si i se face vant cu prosopul, dar el nu vrea decat sa mai intre in arena si e tinut cu greu de antrenori, arbitrii, spectatori, corzi… In cazul nostru ringul era plin de zapada, corzile erau niste nameti, in coltul albastru era Andrei. In coltul rosu toti o doream pe proprietareasa. Pe post de antrenor, je, pe post de arbitru, Marius, pe post de spectator Dani si pe toate posturile Flo, care putea lejer sa unifice 3-4 centuri mondiale cu 2-3 centuri de karate la ce nervi avea… Stam linistiti, nu s-a batut nimeni cu nimeni, ba chiar am facut curat si ne-am intors fiecare la casa lui… nu si Alex, care atras de caldura dintr-o anumita camera, fix in camera aia a ales sa-si verse supararile. Normal, in camera respectiva s-a facut subit frig si nu se mai putea dormi acolo… desi Marius a incercat, drept dovada poza de mai jos… Pentru toata lumea este o adevarata enigma cum a reusit Marius sa ajunga pana sus, pe scarile alea abrupte…
somn
Pana la urma a fost gasit de 2 saint-bernarzi care l-au inviorat cu o butelcuta de rom si putina apa rece si l-au dus intr-un loc mai ‘caldut’ pentru ca si el a contribuit la racorirea camerei… si cand te gandesti la toate lemnele alea arse pentru a face cald in camera… 🙂
Pana la urma cu greu l-am convins sa se cupleze cu Alex (in pana de idei sau altceva, am pus-o pe Alina sa faca putin pe sefa cu el si imediat a ascultat ordinele). Pacat ca inca nu-i trecusera caldurile si cand si-a adus aminte ca Alex a facut ce-a facut la el in camera, s-a revansat. Oricum, partea buna e ca dimineata erau foarte apropiati, gurile rele ar spune chiar imbratisati…
somn2

Ziua de duminica a fost mult mai linistita… trezirea, curatenie generala… de 2 ori, mai ales Flo. Dialogurile zilei:
– Trebuie sa-ti cunosti limitele…
– Pai eu mi le cunosc, si-mi place intotdeauna sa ma autodepasesc, ca pot mai mult!

– Care ati comis-o, tre sa mergeti sa vorbiti cu proprietara, ca nu e frumos sa nu-i spunem…
– O sa vorbesc eu, ca-s mai articulat

– Ba Claudiu, mai tii minte pieptul ala de pui?
– Ala inghetat? Pe care l-ai pus pe soba?
– Da! E tot acolo…

– Daca erau si fete cu noi… erati penibili
– ?!?!

Chestii mai notabile ar fii coborarea freestyle, fara lanturi, derapajul in sant si munca in echipa pentru a scoate din nameti una din masini, restaurantul rezervat de pe la bran, inca o inpotmolire pe-acolo, restaurantul nerezervat din predeal, apoi cheia, ploiesti, bucuresti, aglomeratie… din nou default.



TeamCeva – sambata
Martie 3, 2009, 12:14 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Motto: „Dam si noi un vole?”

Sau am bani multi…

Mi-am luat ceva rere-uri ca n-am pus mai multe poze si ca n-am pomenit in prima parte de niste chestii… cam cele mai insemnate fiind fetele, muzele, reginele, ielele. Pe drumul anevoios de la masini pana la cabana, oboseala, zapada, bagajele si gandul la sticlele de bautura pe care le caram, au sapat adanc printre neuronii unora. Asa s-au nascut niste fantezii printre nameti. Prima fantezie era cu 2 fete, chiar fetele proprietarului, surori, poate gemene, poate nu, care ne asteptau dezbracate in fata vilei, fiecare cu cate o tava in brate, cu paine si sare… si bucati! Cea de-a doua fantezie, mult mai celebra, este fata cu shortz. Si pe langa sort sa mai fie imbracata doar cu o manusa de-aia pentru gatit. Din motive de securitate nationala proprie, nu pot sa va spun ca fanteziile au apartinut de fratii Ionescu, si de Adi…

Ramasesem la sambata dimineata. Trezire matinala, pe la 10-11 cred, cap mare… si greu. Coboram in jos, alunecand pe-o scara (abrupta). Cei mai matinali au baut primii vin fiert si o omleta cam prajita…
masa
Greu de tot (cu o lingura de lemn si un capac de tabla) am reusit sa trezim si restul drumetilor si ne-am sfatuit in taina sa facem planul de bataie pentru ziua respectiva. Mai jos sedinta (foto) de dimineata.
sedinta
Planurile erau sa facem o drumetie pana la pestera, sa jucam un fotbal in zapada, sa facem gratar, sa dam zapada din curte, dar mai intai sa manance toate gurile cate ceva racituri. Toata lumea in sir indian la bucatarie. Stiti cum e, in orice casa, cel mai frecventat spatiu este bucataria. Asa si aici, singura problema ca era cam mititica… inghesuiala mare.
inghesuiala mare
S-a facut din nou omleta, intr-o cantitate industriala, si mult mai buna fata de prima incercare. Ca de-aia am luat oua. Si-am mancat iarasi, cu mic cu mare, cu furculita si cutit, cu gura plina si pana la urechi. Pregatiti pentru drumetie, ne-am cam oprit direct in curte, si da-o pe bataie cu zapada. Toti bulgarii spre Cristi. Terminam munitia si incepe lupta corp la corp. ‘Cineva’ (adica eu), capul rautatilor, il tranteste pe Andrei in zapada… de mai multe ori. Apoi si pe Dani si de-aici incepe macelul. N-a scapat nimeni. In poza de mai jos cineva incerca sa prinda masina. In plan apropiat se joaca un joc de societate, numit popular ‘mate incurcate’, sau gramada cere varf… nu stiu, nu cunosc personajele, cred ca erau niste sateni de-acolo…
gramada cere varf
Avem si cica poza de grup… intitulata violatorii zapezii virgine (dar nu erau toti, lipsesc fotografii, ei n-au vrut sa participe la viol, au incercat sa convinga zapada sa se lase)
grup
Nici sefa nu a scapat. Totusi, nu puteam sa facem gramada, asa ca s-a lasat ingropata in zapada. Evident, turistii chinezi cu aparate foto nemtesti, care campau si ei in sat acolo, n-au ratat momentul. Ba chiar au si filmat. Mai jos rezultatul si traducerea din limba chineza.

Crisu, dupa ce iese din zapada: „Doar ATAT???”
Alex: „Toti chinezii cu aparate, n-ai pe cine sa arunci in zapada…”
Dani in cadere: „Aoleo… meu”
Andrei dupa cadere: „Scuze dany, e de la ciotu’ alpin…”
Andrei in zapada: „Ba, mi-a ramas fata aici, da’ am multi bani!”

Dupa atata caterinca, trebuia sa si mancam. Ne-am bagat eu, Dani si Cristi la un gratar, cu carbunii sub foc. Carne multa. Deci multa carne. Norocul nostru ca a fost lasata la dezghetat de ziua. Taie pulpele, cresteaza-le, condimenteaza-le. Pui cat porcul. Am avut niste pulpe de pui de ziceai ca-s pulpe de bizon. Dar le-am dovedit pana la urma. Claudiu pe post de bucatar sef, a decretat. Pieptul e prea inghetat, trebuie sa-l mai lasam. Asa ca Alex (adica eu, dar nu recunosc), a avut geniala idee sa-l punem cu tot cu tava sus pe soba, sa se dezghete. Si pe soba a ramas. Sa tineti minte pieptul…
Gratarul a mers snur… cred ca vreo 4 ore am prajit la carnea aia, si din cand in cand mai stingeam cu un uischi mic, cu gheata de la mama natura si vant din pupa. Dar l-am dovedit. Si ne-am pus pe mancat.
masa

Ca sa fie telenovela telenovela, lasam distractia pentru la sfarsit. Adica in alte cuvinte, astept sa-mi vina diseara inspiratia la bere ca sa povestim si partea a 3a…



Teambuilding = Teamdrinking = Drinkbuilding = Dreambuilding
Februarie 27, 2009, 3:48 pm
Filed under: La el acasa | Etichete: , ,

Motto: „Bem si noi ceva?”

Vineri, zi scurta. E ora 14, cam toata lumea este gata de plecare. Unii merg acasa, altii merg la munte, in teambuilding cica. Se fac ultimele planuri, ultimele aranjamente, calcule, matematica, cine cu cine merge in masina. Si se asteapta. O asteptam pe Cristina, the boss. Si intarzie… si intarzie… Habar n-aveti cat de greu au trecut orele alea, dar era clar ca socoteala de la birou nu se potrivea cu cea din parcare. In cele din urma apare, incearca sa articuleze 3 cuvinte, dar e atat de racita incat stam cu mana palnie la ureche ca sa auzim un ‘buna’, rostit de vreo 3 ori. Coboram bagaje, coboram si cateva persoane pe post de bagaje, la garaj. Ne regrupam rapid la subsol. Prea multa mancare, prea putina bautura, dar asta aveam sa aflam mai tarziu.
Garaj
Si dai inainte, incolonati… mama trage si eu imping. Mai nou, pe masina mea o cheama Flipper. A dus flipper, pe o vreme caineasca la iesirea din bucuresti. Ne-am oprit de mai multe ori, in cautare ba de lanturi, ba de toalete, ba de drum… La predeal ne-am regrupat (vedeta: Drumurile noastre toate si dan spataru + corul de la predeal, cu dedicatie speciala pentru Marius, fara numar si fara voce) si am luat-o catinel spre zarnesti, asta numai dupa ce ‘anumite’ persoane au cautat pe fratii Ionescu intr-un cimitir pe-acolo… Copilot de nadejde, Alina tine un monolog continuu, intrerupt din cand in cand de cate un ‘da’ aproape serios al lui Dani, de pe bancheta din spate. Lejereanu drumul pana in Zarnesti, contrar asteptarilor soseaua este foarte curata, serpentinele mai mult decat prietenoase, trafic lejer, nici nu ne-am dat seama cat de tarziu am ajuns la poalele muntelui pe care trebuia sa-l urcam pentru a ajunge la magura-bran. Pe gps scria ‘drum neasfaltat in apropiere de ceva’. Nu suna bine.
lanturi
Dupa repriza de pus lanturi (a se observa in imagine cum se pun lanturile de catre 2 barbati si o femeie…), hai sa-ncepem sa urcam. Si dai si trage. Flo pleaca primul. Apoi Andrei cu cauciucuri de vara. Apoi Claudiu, cu kangoo-ul lui Cristi. Apoi pleaca flipper, ‘pac pac’, cu frana de mana, panta calumea, zapada maricica, sleauri, gaura in podea. Dar urca. Mui bineeeee, dai inainte, in aceeasi dezordine. Alina incearca sa-si aduca aminte niste rugaciuni si regreta toate relele facute pana atunci. Dani ramane cu capul pe umeri, dar nu stiu ce avea in el… eu conduc asa din adrenalina cred. Foarte tare. Pana cand jap, kangoo-ul din fata mea cedeaza, probabil din cauza ca nu era echipat corespunzator cu frana de motor. De fapt ramane infipt intr-un sleau, probabil neobisnuit cu proprietarul Cristi. Si dai si chinuie-te sa-l scoti. Cred ca vreo ora ne-am sucit si invartit, pana cand s-au rupt ambele lanturi :). Undeva mai in fata, cateva sute de metri cred, Adi impingea de zor masina lui Andrei si au facut 40-50 de metri in vreo 2 ore. Pana la urma am parcat kangoo-ul intr-un sant si am dat inainte (de fapt mai mult in sus…), cand pe jos, cand cu flipper si-am ajuns cu totii la o parcare la vreo 500 m de cabana unde urma sa stam. Parcarea a fost mai grea, ca era zapada mare si frana de mana trasa… deci impingeti toti, mai cu viata!
frana de mana
Fara ursi (care hibernau), si alte lighioaie, decat o veverita care ne-a aratat drumul cand eram jos. Flo, Marius, Claudiu si Dani au luat lanturile mele ‘nemtesti’ si s-au intors inapoi sa aduca si kangoo-ul, in timp ce altii isi faceau somnul de frumusete (a se citi Alejandro). Cert e ca pe la 3 cred, am ajuns in sfarsit sa bem si noi ceva cu fratii Ionescu, Lata, Marin, Teresa, Tudor si Meai. Fiecare pe ce a pus mana, dai cu whiskey, dai cu bere, dai cu vin… s-a lasat cu glume, rasete, alcoale, o usa cu balamale, dar fara clanta, multe bancuri si evident, cu ‘bem si noi ceva?’! Si n-am facut gratar. Toata lumea la patura. Eu am fost repartizat cu Dani in camera, langa noi Florin cu Marius, mai incolo Alex, apoi Cris cu Alina si langa ele (ca si camera, nu altceva), Cristi. Exilati, in cealalta parte de cabana, cei trei care au speriat estul, vestul si sud-nord-ul, Andrei, Claudiu si Adi. N-am uitat pe nimeni nu? Partea cea mai nasoala e ca in prima seara, eu beat, Dani inginer, nu ne-am dat seama ca sub patura care era pe pat, era si o plapuma sanatoasa. Si-uite-asa am facut putin frigul. Partea buna e ca n-am fost singurii :)), se stiu ei ceilalti. Apoi somn de nevoie, trezire de voie, gateala de nevoie, curatenie dupa razboiul de cu o seara inainte. Omleta, vin fiert, branza cu nuci, scortisoara, portocala…

va urma…



Ninge iar… vine Mos Craciun!
Martie 26, 2008, 10:12 am
Filed under: La el acasa | Etichete: , , ,
A nins aseara.
Foarte tare. Mi-a placut de dimineata cum se simtea aerul proaspat spalat cu cocolino. Ar fi bine sa dea mai des cate un program de-asta de prespalare-spalare cu apa rece.