Filed under: La el acasa | Etichete: cersit, cora, cumparaturi, nins, Zapada
In zilele alea cand a nins calumea am gasit si noi sa mergem la cumparaturi. Dupa o repriza prin cora, cand am iesit cu carutul afara erau vreo 5cm de zapada pe jos. Carutul a fost mai mult un fel de sanie pana la masina. In timp ce aruncam toate cele in portbagaj, a venit un tip la noi rugandu-ne daca poate sa ia carutul. Initial am crezut ca este client, dar dupa aia m-am prins ca de fapt vrea sa duca inapoi carutul pt cei 50 de bani. Macar a facut ceva pentru banii aia :).
Filed under: La el acasa
Cautam ceva destept sa scriu, pentru ca am chef. Dar nu mi-a venit nicio idee.
Puteam sa scriu de idioata pe care am vazut-o azi chinuindu-se sa scoata un passat din zapada. Voiam sa fac o fapta buna, dar cand m-am apropiat, alt fraier ca mine, care deja impingea, a plecat de langa geamul ei, si mi-a zis ca are cauciucuri de vara. A zis-o cu un limbaj destul de nuantat. M-am facut si eu ca e soare afara. Si chiar era soare!
N-am mai scris din mai 2010, deci aproape 2 ani :). Nici nu mai stiu literele…
Filed under: Ai trait degeaba daca..., Anii mei si tineretea, Cine Ma la el acasa, Invitati, La el acasa, La Multi Ani, Noi, Noptiera lui | Etichete: delfini, dimineata, soare, strumfi
As putea sa scriu despre Praga. Un oras in care as putea sa locuiesc fericit! As putea sa scriu despre Budapesta. Un alt oras in care imi place. In Praga am fost weekendul trecut, in Budapesta sunt pentru inca vreo 10 zile. As mai putea sa scriu despre porcariile de pe la noi din tara. As putea pur si simplu sa public draftul care il am salvat despre niste tiganci la cora, care platesc cu cardul. Ala e un post care imi place, dar la momentul respectiv l-am considerat putin rasist si nu l-am publicat. De atunci nu prea am mai scris. Si nici acum nu o sa il public, la fel ca alte cateva drafturi care sunt dosite prin diferite calculatoare. Asa… deci despre ce scriam azi? Habar n-am. Pai cand esti in pana de idei, poti sa scrii oricand despre delfini, nu? Normal ca da! Buna este vodka, bun este sucul de mere… dar iti dai seama cum sunt impreuna??? Vis.
Revenim la delfini. Pentru ca delfinii sunt intotdeauna fericiti!!! Nu revenim la delfini pentru ca sunt fericiti, ci revenim la delfini din alt motiv. Mie imi plac delfinii. Am avut la avatar delfini de mult timp. De fapt initial am avut un delfin. Apoi un alt delfin cu un zambet mare. Mare cat o zi de miercuri… de fapt mare cat o saptamana intreaga de miercuri. Cum ar fi sa avem cate 10 zile de luni, apoi 10 zile de marti… si asa mai departe, si apoi zbang, 10 zile de sambata!!! Si ca sa fie bine… inca 10 zile de duminica! pentru refacere. Dar de ce 10? Mai bine 12, sa iasa fix un an. Am gresit la matematica. Iese un trimestru. Abort.
Aveam un delfin. La avatar pe mess. Apoi un delfin mai mare, mai frumos, cu un zambet molipsitor, la fel ca zambetul pe care il am acum la avatar! Dupa el, am pus doi delfini care parea ca se pupau :), la fel ca delfinii de acum. Imi plac mult delfinii aia doi. Si de fapt toti delfinii! Toti delfinii imi plac. Mai ales aia roz. Nu ca sunt roz…
Mai nou ‘imi plac’ delfinii din noua poza de la avatar! Sunt ceva de vis delfinii aia si sper sa si ramana asa! Si nu ca sper, dar o sa fac tot ce-mi sta in putere si pe langa putere si prin-prejur ca sa ramana asa!
Alerg in cerc!
Sambata spre seara asa ma intorceam de la fotbal (am batut cu 5-4 :D). Eram cam obosit si dupa 2-3 beri direct la teren. Metrou Crangasi – Republica, mult de mers, loc liber la margine… stateam tolanit pe spate si cu capul intr-o parte, sprijinit de bara. Era doar o chestiune de timp sa mi se inchida ochii. Mai intai ochiul stang, apoi din solidaritate si ala drept. Undeva, pe la nustiu ce statie, urca o mamica insotita de 5 lighioane. 2 fete mai maricele, undeva pe la 10+, 2 gemeni guralivi rau, care din ce tipau pe-acolo erau cam de gradinita, deci sub 7, si un lenes mic pe care-l tinea in brate. Printre obloane mi-am cam dat seama ca se distrau pe seama mea. Cred ca se gandeau ca eu dorm, desi abia daca atipisem putin. Abia se auzeau anunturile ca se inchid usile de hahaielile lor, si nici nu puteam sa dorm calumea. Dar se distrau.
Cand a venit vremea sa coboare, la Titan, s-au ridicat si au venit la usa langa care stateam eu. Am ridicat capul si ma uitam spre ei putin curios. Unul din gemeni exclama mirat „s-a treziiiit!”. I-am raspuns ca nici macar nu dormeam! Mamica, putin rusinata, dar inca razand, si-a cerut scuze si a spus ca geamanul impielitat (care se tinea de bara de langa mine) voia sa ma sperie, dar ii era rusine, si le-a zis sa se potoleasca. M-am facut ca pun capul inapoi si geamanul s-a intors cu spatele la mine si si-a intrebat mama „de ce i-ai ziiiis?”. Dulce razbunare. L-am intepat putin la coaste cu degetele si i-am zis spre ureche: „maaaah”, cat sa-l sperii bine. S-a albit instant la fata si a scos un tipat ascutit si scurt! Restul au inceput sa rada din nou ca niste apucati. Dupa ce si-a dat seama ce s-a intamplat si s-a uitat la mine, a inceput si el sa rada in hohote. Inclusiv mamica a coborat razand, si normal, zambeam si eu si ceilalti cativa calatori care mai erau prin zona. Din vagonul alaturat a aparut un bodyguard de-ala de decor sa vada si el ce s-a intamplat, dar nu intelegea nimic. Oricum, mi-a facut ziua :).
Cum se cheama un locuitor din Busteni? Cred ca bustenean, dar mai bine i-ar sta sa-l strigam bustean. Bustean adica beat lemn, praf. Am fost si eu bustean… cat pentru vreo 3 zile asa. Si cateva ore despre care, din nou stiu doar din ce-mi povestesc alte terte persoane, gen. Mai bine sa dau vina pe stresul de dinaintea plecarii, care m-a impins spre consumul de alcool. Vorbesti de o luna de zile si te trezesti cu 2 zile inainte ca nu esti sigur daca se mai pleaca sau nu. Ba ca probleme, ba ca nu sunt bani, ba ca numai cupluri, ba ca e criza, ba ca o sa ploua. Shift delete. Vreme super, multa vodka, putin vin, placa, partie, mancare, dar cel mai important… oameni putini si de calitate :). Cam asta e reteta pentru un weekend bustean!
ElsiEa's Weblog 